DE GUSTIBUS

ALIMAN, VISUL MEU FRUMOS DE TOAMNĂ

2011-10-02T14:46:00.000-07:00

Poate, printre puţinele mele vise frumoase care, devin realitate la fiecare început de toamnă ! Bun şi-atît şi, bine că e ăsta!

Vară îngînată cu toamna, nici vară, nici toamnă, prag între două anotimpuri, 30 septembrie a fost ziua în care mai mulţi iubitori ai vinului şi, mai ales cei îndrăgostiţi deja de ALIRA, invitaţi de WINERO, au purces iar, cu bagaje şi autocare spre ALIMAN.

Din negura ceţoasă a dimineţii bucureştene, uşor, uşor drumul şi maşinile ne poartă spre lumina răsăritului de soare. Ca un semn bun, cu cît înaintăm spre Aliman, cu atît cerul se deschide şi albastrul lui se împleteşte cu aurul razelor din ce în ce mai vesele.

Şi, ca să nu mai lungesc descrierea drumului, că-n poveste mult mai este, ajungem la ALIMAN.

Eu una, nu am să înţeleg niciodată de ce locul ăsta se numeşte ALIMAN- în limba turcă "ghinion"-. Or fi ştiut strămoşii oareşce dar, este un loc deosebit de frumos şi rodnic.

Ei bine, ALIMANUL ne aştepta parcă, aşa cum a făcut-o şi anul trecut şi acum doi ani. La fel de cald şi de frumos.

Pentru mine, ALIMANUL are o frumuseţe specială. Este intr-adevăr, un amestec de sălbatic-dulce-frumos, aproape indescriptibil. Aproape că mă doare frumuseţea lui. Este un sentiment dincolo de admiraţie estetică.

Este sentiment, nu simplă constatare vizuală. Şi, ca orice sentiment profund, nu poate fi descris în cuvinte.

Păţesc acum ce am păţit şi anul trecut şi acum doi ani: nu cunosc atîtea cuvinte cît să traduc scriptic ce am simţit.

Aşa că mă voi limita să descriu sec, foarte sec, ce am văzut.

Am văzut:

Am revăzut şirurile lungi şi aliniate ale viţei de vie pline de ciorchini de MERLOT şi FETEASCĂ NEAGRĂ pentru că, în acest an, producţia de FETEASCĂ NEAGRĂ a fost deosebit de bună la Aliman.

Am gustat boabele negre ale strugurilor dulci, foarte dulci, lacrimile acelea negre de Merlot si Fetească. M-am bucurat de dulcele, tare, cinstit, al boabelor de Fetească Neagră şi m-am lăsat răsfăţată de dulcele sofisticat al celor de Merlot.

Am văzut şi m-am bucurat de oaspeţii de seamă de la Aliman. Nu vreau să dau nume de teama de a nu omite pe cineva. Îmi cer aprioric iertare dar, nu pot trece peste cîteva nume care au onorat cu prezenţa şi s-au simţit onorate de cunoştinţa Alimanului: Excelenţa sa , ambasadorul Israelului DAN BEN ELIEZER, prinţul SERBAN DIMITRIE STURDZA , prinţul MICHEL DE LAUFENBURG. Nu am pomenit nimic de oenologul MARC DWORKIN, de GHENADIE BOBEICA. Numele lor este deja "una" cu Alimanul!! Spui Ghenadie sau Marc, spui Aliman!!!

Oricum, pe toţi cei prezenţi , Alimanul, oamenii care lucreaza acolo, ne-au întînpinat ca pe musafiri de marcă.

M-am bucurat de ADEVĂRATA PLĂCINTĂ CREAŢĂ DOBROGEANĂ, cu brînză de oaie, făcută cinstit.Ca o paranteză, pot spune că ,tot pe meleag dobrogean, am mai măncat şi "făcături" cu o ţîră de telelmea cumpărată de la "Alimentara" si o grămadă de griş.

M-am bucurat de grătarul de pui, miel şi porc, de legumele la cuptor şi de pîinea făcută la cuptor. Îi dusesem dorul un an !!!

Am văzut, am ascultat şi m-am bucurat , împreună cu ceilalţi, de muzică şi dansuri autentic dobrogene.

Am văzut şi m-am bucurat de mustul care curgea docil şi dulce de sub picioarele fetelor tinere, pentru că, şi anul ăsta, centaurul dobrogean a fost învins de fecioarele Alimanului şi, aşa va fi mereu de acum încolo.

Ne-am bucurat cu toţii de toate astea şi, evident, nimănui nu i-a lipsit din mînă paharul cu vin. ENIRA şi ALIRA.

M-am bucurat să văd sticlele bordeleze pentru ALIRA. Sticle grele, puternice, cu umeri largi, bărbăteşti ca şi vinul puternic -bărbătesc din întunericul lor.

M-am bucurat iar, cînd am văzut cum vinul Alimanului apropie oameni care nu s-au cunoscut vreodată. Se spune că adevărul din om iese ajutat de un pahar de vin. Se pare că, vinul Alimanului are puterea de a scoate ce-i mai bun din oameni!

Au plecat la Aliman două autocare cu oameni politicos-indiferenţi la cei din jur şi s-au întors două autocare cu prieteni şi prietenii noi.

Degeaba s-a tot chinuit vîntul toamnei să ne alunge , degeaba norii ameninţau azurul , in final şi norii şi vîntul au trebuit să cedeze şi să recunoască, încă, supremaţia verii asupra Alimanului.

Am plecat înainte ca norii sau apusul să pună stăpînire pe dealurile şi viile Alimanului. Nici nu vreau să-mi imaginez un Aliman trist, bătut de vînt şi ploi, fără culorile viei , culori care nu cred că pot fi redate pictural de vreo paletă.

Dar, degeaba mă chinuiesc eu încercînd să vă explic cît mai bine cum a fost la Aliman.

ALIMANUL, ALIRA şi ENIRA nu se povestesc! Se trăiesc !

Poate fotografiile vor reuşi totuşi, ce nu am reuşit eu!

AI REUŞIT? CONTINUĂ ! N-AI REUŞIT? CONTINUĂ !

2011-07-22T13:12:00.000-07:00

A fost prima ediţie a "ZILELOR VINULUI LA CÎMPULUNG" ! Cum a fost? A fost aşa!

Aş fi vrut ca, înainte de a demara aceste zile , să fac o puternică mediatizare a evenimentului. Dar, ceva, nu ştiu ce, m-a oprit. Era prima ediţie şi, mă gîndeam că, totuşi, poate nu e bine să pun căruţa inaintea cailor. Şi, bine-am făcut! Pentru că, deşi nu se poate spune că a fost un eşec total, a suferit de ce suferă in general toate primele ediţii, indiferent de domeniu ! Cine spune că, prima experienţă intr-un domeniu este un succes absolut, ori nu ştie ce vorbeşte, ori suferă de grandomanie clinică !

Aş putea găsi o mie de scuze, care de care mai interesante şi mai plauzibile ! Dar, cine se scuză, se-acuză! Aşa că, n-are rost să o fac. Mai bine spun lucrurilor pe nume: a fost un test, un punct de plecare, o experienţă care ne-a arătat şi, mai ales, mi-a arătat ce trebuie făcut de acum incolo! Cu riscul de a mă repeta, spun că această primă incercare de a aduce vinul bun la Campulung nu şi-a atins ţinta dintr-un singur punct de vedere (şi cel mai important de altfel): lipsa publicului vizitator, degustător, in final - cumpărător. Şi aici , mă refer la publicul larg, nu la specialiştii sau invitaţii care au onorat cu prezenţa lor , manifestarea.

Găzduit in condiţii excepţionale de pensiunea "CASA CRISTINA", meetingul celor cinci producători prezenti, "WINERO", "CRAMA OPRIŞOR", "GRAMMAWINES", CRAMA "GÎRBOIU" si "SENATOR WINE", nume bine stabilite in topul vinurilor, s-a constituit in cele din urmă, intr-o intîlnire a acestora cu invitaţi de peste hotare, cu personalităţile oraşului si, mai ales cu nume consacrate din domeniul vinului si gastronomiei.

Prezenţa celor cinci directori naţionali de vanzări ai firmelor care au venit la Cîmpulung, prezenţa Doamnei Cornelia Toma, prezenţa, pentru a doua oară la Cîmpulung a somelierului Sergiu Nedelea, a oenologului Liviu Grigorică, a redactorului Horia Hasnaş de la Vinul.ro, au dat o importanţă deosebită evenimentului. S-au stabilit contacte, s-a socializat, s-au apreciat vinurile de către cei care au vizitat dar.......

A rămas loc pentru incă mult bine !

Ca o optimistă, incurabilă, ce mă aflu am convingerea că, următoarea ediţie , chiar dacă nu va fi perfectă, va cîştiga mult, cel puţin din punct de vedere organizatoric.

Iar cei care au blamat, (cu cuvinte ireproductibile), manifestarea de la "CASA CRISTINA" deşi nu erau cu nimic implicaţi şi la vremea lor făcuseră greşeli mult mai mari, vor avea o mare surpriză şi poate vor învăţa si ei ceva. În primul rînd, poate, vor învăţa că e foarte uşor să dai 20 de bice pe spinarea altora, mai ales cînd ai memorie scurtă şi-ţi uiţi propriile greşeli.

Dar, la fel de adevărat este că, greşelile lor nu le scuză pe-ale mele!

Acum, asta a fost !

Ce va fi? Vom vedea la o a doua ediţie !

Pînă atunci,

MULŢUMIRI, incă o dată, pensiunii "CASA CRISTINA" pentru efort şi excelentele condiţii oferite participanţilor,

MULŢUMIRI celor cinci firme care, ca prieteni adevăraţi, au sprijinit acest eveniment. Fără efortul lor, fără prezenţa lor aici, nu am fi avut punct de plecare.

MULŢUMIRI personalităţilor prezente care, au dat un plus de greutate acestui început.

De fapt, aceste mulţumiri se adresează LOR, tuturor celor care au fost prezenţi şi care realizează importanţa sprijinirii educaţiei care trebuie făcută şi in lumea vinului prin aducerea acestuia cît mai aproape de consumator.

La final , atît aş mai zice:

Orice inceput e greu !

Bine că există acest început!

Depinde de fiecare dintre noi să depăşim greutăţile!

Pentru că, am mai spus-o: Nu există NU POT, există numai NU VREAU !

Noi, toţi cei prezenţi la "ZILELE VINULUI" de la Cîmpulung, VREM!

LA VIE EN ROSE (articol fără poze)

2011-07-04T12:56:00.000-07:00

Nu ştiu alţii cum sunt dar, pentru mine, inceputul de vară este prilej de aducere aminte. De obicei, iarna este anotimpul amintirilor. La mine, inceputul verii! Pentru că, intr-un început de vară am făcut cunoştiţă cu vinul, după zeci de ani de viaţă, cînd credeam că nu mai există lucruri pe care să le pot învăţa de la alfabet.

Într-un început de vară, a venit de departe, de foarte departe de mine, un om care mi-a pus în mînă un pahar de vin. Întîmplarea sau destinul au facut ca vinul din acel pahar sa fie deosebit.

Nu auzisem atunci nici eu, nici cei din jurul meu de ENIRA. Eu, cel puţin, necunoscătoare şi total refractară oricărei băuturi alcoolice, mă uitam lung la lichidul din pahar. Din respect pentru omul venit de departe, de foarte departe de mine, am sărutat licoarea de culoarea sîngelui şi aroma soarelui. Aşa am făcut cunoştinţă cu ENIRA.

ENIRA mi-a deschis pe urmă, calea. Aşa am ajuns să cunosc alte vinuri şi lumea lor , mult diferită de ce credeam eu.

Am avut noroc si cu omul acela venit de departe, de foarte departe de mine, care, nu mi-a impus niciodată exclusivitatea ENIREI. M-a lăsat să zburd, să compar, să aleg. Să cunosc.

Am zburdat, am comparat, am ales, am cunoscut. Dar, totdeauna ,m-am întors la ENIRA.

Cum spuneam, pentru mine, fiecare vară începe cu o noutate de la ENIRA.

Nici vara acestui an nu face excepţie. Pentru mine şi cîţiva prieteni din Câmpulung, vara anului 2011 a început cu ENIRA ROSE 2009.

Ce este ENIRA ROSE 2009? Tehnic vorbind este un cupaj de 50% Petit Verdot şi 50% Shiraz. La fel de tehnic vorbind, specialiştii spun că are culoarea roz-somon combinat cu foaie de ceapă.

Cum este ENIRA ROSE 2009? Este....Este un început intr-un pahar.

Este ROSE-ul obrajilor de fată tînără la adierea primei iubiri. Este ROSE-ul delicat al bobocilor de trandafir. Este ROSE-ul catifelat al bujorilor începutului de vară. Este ROSE-ul transparent al sucului proaspăt de fragă şi zmeură. Este pur, proaspăt şi vioi ca orice început.

Nu numai culoarea dar şi gustul este al începutului. Un gust proaspăt de curat, de cinstit. Un gust de început de vară, promiţător de vremuri bune. Prima înghiţitură îţi lasă-n gură un gust picant, amărui-acrişor. După ce-l trimiţi spre întunericul gîtului, gura se umple cu adieri de căpşună, caramel şi parcă.....sîmbure de caisă. Numai fructe de început de vară!
Ca toată gama ENIRA si acest ROSE 2009 se potriveşte "mănuşă" mîncărurilor estivale, mai uşoare. Excelent la carnea de vită şi pui cărora le dă savoare şi aromă. Dar, la fel de bine merge si cu paste, cu pizza sau salate de vară . Asta, ca să nu discutăm de un platou cu brînzeturi destinat, şi el şi vinul, unei şuete prelungite!

Poate , unii imi vor reproşa cadenţa verbului exaltat aplicată ENIREI in general sau, ROSE-ului 2009 in cazul de faţă.

Sincer? Nu mă interesează comentariile pe această temă. Fac parte şi eu şi prietenii mei dintr-un mediu cu deprinderi morale bine definite. Nu mă obligă şi nu ne obligă nimeni şi nimic să aducem elogii gratuite şi nejustificate acestui vin. Mult mai mult decît mine, prietenii mei ştiu să facă diferenţa intre cantitate şi calitate in materie de vin. Incontestabil ENIRA face parte din cea de a doua categorie.

Aşa că, pentru noi, orice încercare de a discuta despre ENIRA altfel decît la superlativ, este o încercare ratată.

Aş mai zice că, cine incearcă aşa ceva, nu a gustat in viaţa lui nimic din gama ENIRA. Se mai spune şi , pe bună dreptate că cel mai bun vin este cel care-ţi place. Corect ! Totuşi, logic şi de bun simţ este să nu dai cu părerea despre ceva ce nu cunoşti!

Dar, să lăsăm la o parte supărarea şi, să închinăm un pahar de ENIRA ROSE 2009 în cinstea acestui început de vară!

LECŢIE DE VIN ŞI VIAŢĂ IN 5 PAŞI

2011-06-20T13:48:00.000-07:00

Seară de vară, la Pitesti.

Invitaţie la o degustare la restaurantul CONTI.

Vinovat, acelaşi Cătălin, secondat de această dată şi de Raluca şi Oliver Bauer de la Crama "PRINCE ŞTIRBEY".

Caldură mare , mon cher, parcă nu făcea să mă deplsez din răcorosul Cîmpulung, in vipia de la Piteşti.

Dar, la aşa o invitaţie graţioasă, nu puteam , mă-nţelegi, să trîntesc un categoric NU.

Pe Cătălin îl văd mai des dar, cu Raluca şi Oliver nu mă-ntîlnesc decît la zile mari. Şi, tare-mi sunt dragi !

De ce să nu recunosc? Mă-mpingea şi curiozitatea. Tot auzisesem în jurul meu de CONTI. Toată lumea-l laudă dar, cum eu sunt cam Toma necredinciosul din fire.....

Aşa că am renunţat la confortul răcoros al apartamentului şi...hai la Piteşti!

Şi , bine-am făcut !

Am primit o lecţie de viaţă şi vin cum nu prea credeam că se poate să mai primesc la vîrsta mea. Ete, că se poate!

Dar, să începem cu începutul.

Pasul unu: APARENŢELE INŞEALĂ

După întîlnirea de la "CASA SATTLER"( exclamaţii, pupături, amintiri, fotografii, salata imensă) plecăm spre "CONTI."

Aflu că la degustare erau invitate 40 de persoane. Cîteee? Aia e, zic în sinea mea. Să vedem ce-o ieşi, mă gîndeam eu, departe de optimism.

Prezentarea urma să fie făcută de Raluca şi Oliver BAUER. Două persoane la 40. Pe terasă! Ţine-mă Doamne!

Ei, şi ca să nu mai lungesc, după sosirea invitaţilor, a inceput.

In primul rînd am rămas plăcut impresionată de punctualitate. S-a stabilit că la 20.30 incepe, atunci a început. Cu toţi invitaţii prezenţi! Prima, a intrat in scena, Raluca.

Nu mi-aş fi imaginat că o copilă (aparenţele inşeală) poate stăpîni aşa uşor un grup de 40 de persoane. Adevărul este că si cei prezenţi erau aleşi pe sprînceană, oameni cunoscători sau adevăraţi doritori să ia lecţii despre vinul de clasă.

Raluca a făcut introducerea apelînd şi la cîteva sfaturi pentru cei care participau prima dată la aşa ceva. Deşi stăteam pe terasă, a ţinut să roage fumătorii să se abţină. Fumul de ţigare, dacă nu-i deranjează pe ei, îi poate deranja pe vecini şi poate schimba percepţia corectă a vinului. A explicat de ce paharele de vin se ţin intr-un anumit fel , de picior, şi nu se ţin cu nădejde, in toată palma. De ce, lîngă paharul cu vin , trebuie sa avem paharul cu apă. De ce se bea apa CU vin , nu ÎN vin.

Delicateţea cu care a dat aceste sfaturi, nu a supărat pe nimeni, nu s-a simţit nimeni jenat şi a reuşit, încă de la început să creeze o ambianţă de clasă, de acel, "aşa e bine, aşa ne simţim civilizat bine" fără compromisul lui "să ne simtem bine să curgă vinul, să cînte muzica, să vină femeile sau poliţia!"

După românca Raluca, a urmat neamţul Oliver.

Pasul doi: DESPRE TRADIŢIE ŞI "TRADIŢIONALIŞTI"

Oliver este neamţ prin origine şi educaţie.

Dar, prin pasiunea cu care munceste si vorbeşte despre vinul românesc creat de el, este mai român decît mulţi români pe care-i cunosc eu. Aşa s-a facut că, noi românii prezenţi acolo, am aflat de la neamţ detalii despre viile de la Drăgăşani, despre soiurile vechi de 2000-3000 de ani cum este Crîmpoşia.

Am aflat că , aici la PRINCE STIRBEY este singurul loc din lume in care NOVAC-ul este imbuteliat la sticlă 100% NOVAC, fără a fi folosit în cupaje.

Că el, ca oenolog, este adeptul folosirii cît mai puţin spre deloc a drojdiilor industriale şi a fabricării vinului pe cale cît mai naturală, chiar dacă asta inseamnă timp de experienţe, timp de aşteptare a rezultatelor dar, mai multă înţelegere a vinului şi rezultatele sunt, cele care sunt. El, neamţul, este adeptul păstrării tradiţiei româneşti a fabricării vinului. Metodele lui par ciudate marilor producători dar, are şi o explicaţie pentru ele:" dacă toţi folosim aceleasi metode, aceleaşi drojdii, aceleaşi procedeuri de fabricaţie, pentru un anumit soi, prin ce se mai deosebesc producătorii şi vinurile? Cum aducem şi păstrăm vinul românesc la cotele la care ar merita să fie?"

Vorbim de tradiţie şi fabricăm vin pe bandă rulantă şi în cantităţi care depăşesc , de multe ori,capacitatea viilor din Romania (Asta-i de la mine citire!)

Pasul trei: CONTINUARE LA PASUL DOI

Spre degustare au fost oferite 7 vinuri (cifră norocoasă)

Spumantul de la Prince Ştirbey 100% din Crîmpoşie. Este provocarea pe care Oliver şi-a oferit-o şi cîştigat-o ! Crîmpoşie din 2008, extrabrut cu 12,5 % alcool. Un spumant fin, care păstrează intact gustul de strugure şi pe undeva de butuc.

După părerea lui Oliver, 2010 a fost anul cel mai echilibrat din ultima perioadă. Şi, cînd spune echilibrat, se referă la tot ce a însemnat condiţii atmosferice: vînt, ploaie, zile cu soare, căldură, tot ce poate influenţa via. De aici şi vinurile anului 2010 sunt vinuri echilibrate. Mai puţin alcool dar mai multă savoare . CRÎMPOŞIA 12, 5%, FETEASCA REGALĂ 12,5%, TAMÎIOASA ROMÂNEASCĂ 13%, CABERNET SAUVIGNON-ul 13,5%, MERLOTUL 14% şi FETEASCA NEAGRĂ 14,5% ale acelui an, ne-au fost prezentate şi au convins.

O noutate interesantă şi pentru noi şi pentru el a fost experienţa cu TAMÎIOASA ROMÂNEASCĂ vinificată in sec.

Istoria ei a început în ploiosul an 2005, cand zahărul din strugurii de Tămîioasă a fost insuficient. Atunci a hotarît vinificarea lor in sec. "Tradiţionaliştii" au sărit ca din colţul mesei. "Blasfamie", s-a strigat! "Neamţul îşi bate joc de tradiţie". Dar, s-a dovedit că neamţul a avut dreptate şi aşa avem acum TĂMÎIOASĂ ROMÂNEASCĂ SEC, vin de mare calitate.

Pentru că, Oliver deşi respectă tradiţia in adevăratul sens al cuvîntului, o diversifică in avantajul ei.

Pasul patru: DESPRE CONTI.

Sau, să nu crezi pînă nu vezi.

Deviza restaurantului CONTI este "PENTRU CEI CARE SE RESPECTĂ"

Si, aşa este.

Lăsînd la o parte atmosfera relaxată, de mult bun gust, pregătirea şi atenţia personalului, la CONTI am întîlnit acea stare specială de "casă mare" de ştaif şi lux, fără,ostentaţie, in care te simţi bine.

Imi povestise cineva, persoană fără pretenţii financiare deosebite că, atunci cînd vrea să ia masa in oraş, apelează la doua restaurante in Pitesti: "CASA SATTLER" sau "CONTI"

Casa Sattler o cunoşteam deja.

"Conti" m-a convins că are dreptate.

Meniul oferit la degustare a fost unul pe măsura vinurilor prezentate: minirulou cu prosciutto si file de anchoa, paste cu fructe de mare, piept de raţă cu sos de portocale, muşchiuleţ de porc cu nucă şi sos de cimbrişor şi tartă caldă cu mere coapte şi îngheţată de vanilie.

Toate alese cu grijă pentru a pune în valoare calităţile vinului. Dar, toate felurile de mîncare prezentate erau valori prin ele însele. Deci, cine imi recomndase si "CONTI ", nu greşise in apreciere.

Pasul cinci: CONCLUZII

Ce am învăţat eu în acea seară?

Am învăţat ce inseamnă cu adevărat o prezentare de inaltă clasă.

Am învăţat că, sunt oameni care, intr-adevăr, vor să inveţe despre ce inseamnă cu adevărat vinul.

Că, în ciuda părerilor generale despre românii refractari la nou şi dorinţă de asimilare a unei adevărate culturi a vinului, se mişcă totuşi ceva şi aici.

(Apropo de meniul servit şi atmosfera creată. Nu ştiu dacă Raluca şi Oliver au reuşit să se bucure şi ei de minunatele preparate. Au stat mai tot timpul la dispoziţia celor care cereau amănunte despre vinul lor, despre vin in general, plecînd de la vie şi terminînd cu...dopurile. S-a văzut clar că cei prezenţi erau sincer interesaţi. Şi cunoscătorii şi ăi mai puţin... Vina pentru interesul trezit celor prezenti aparţine Ralucăi şi lui Oliver.)

S-a văzut că:
Avem unde.

Avem cu ce.

Avem cu cine.

Avem de ce .

Mai trebuie să şi vrem.

Şi , se pare că incepem să vrem !

SÎMBĂTA , PRIMA PE DREAPTA .....

2011-06-13T16:07:00.000-07:00

Vorbesc serios !

Prima pensiune cum intri în Sîmbăta, pe dreapta, se numeşte PENSIUNEA EMMA. Cu doi M.

Cum ajungi acolo? Simplu: ca orice om civilizat şi ocupat, cauţi pe internet şi pe urmă iţi faci o rezervare telefonică. Ai auzit de Sîmbăta, ai azit ce minunat e acolo, ce peisaje extraordinare,ce oameni primitori şi, dacă nici acolo turismul nu e la el acasă, atunci unde e?

Repet: cauţi pe internet, îţi convine preţul, îţi convin condiţiile, îţi plac fotografiile, camerele arată foarte bine, serviciile sunt de top. Cu mirarea unei asemenea găselniţe, pui mîna pe telefon repede-repede, să faci rezervarea, să nu ţi-o ia cineva pe dinainte ! Să nu ratezi asemenea ocaziune !

La telefon, o voce amabilă te asigură că eşti cel mai bine primit, că tu lipseai acolo, că, vorba otv-istilor "nici nu ştiţi ce pierdeţi"!

Pe urmă, aştepţi nerăbdător sfîrşitul de săptămînă să incarci bagajul în maşină şi să dai fuguţa la colţul tău de rai rezervat on line şi telefonic. Dar, povestea ta frumoasă se cam sfîrşeşte la porţile raiului, inainte de a începe!

De cum ai păşit pragul pensiunii,cu bagajul tîrîş şi dornic să te vezi in camera rezervată on line şi telefonic, după un drum de cîteva ore bune, in locul amabilităţilor , te întîmpină patroana care te anunţă sec. De fapt, nu te anunţă nimic. Pur şi simplu te trezeşti cu altă repartiţie de camere. De la camera 4 să spunem, te trezeşti aruncat la 116. De ce? Pentru că trebuie să vină un grup, care ocupă toate celelalte camere.

-"Dar ştiţi, noi suntem cu rezervarea...."

-"Şi? care-i problema? dacă vă convine bine, dacă nu..... asta-i situaţia" !

-"Bine", zici, cu gîndul că poate dracul nu-i chiar atît de negru. De fapt, tot o cameră este şi am venit să mă plimb, nu să stau intre patru pereţi. Asta o pot face şi acasă. Şi, mai ieftin.
Cîrcotaşa din mine intreabă: nu era mai bine şi mai elegant ca, cei de la pensiune sa dea un telefon sau un mail, cu cîteva zile înainte şi, să se anunţe că au intervenit nişte schimbări vis-a-vis de rezervarea camerelor? Întreb şi eu !

Dai să te speli, că vii de pe drum.

Ce să faci? Să te speli? Păi, nu te-ai spălat acasă? Dacă nu ai făcut-o...naşpa! Ai o problemă! Mare! La pensiune, nu e nici apă caldă dar, nici rece. După discuţii pe care ai vrea să le uiţi cît mai repede, de bine de rău, ţîrîie nişte apă rece. Murdară, că au fost inundaţii şi ştiţi... (Iar imi aduc aminte de telefonul elegant...)

-"Dar ştiţi, ar mai fi o problema: W.C-ul, buda , toaleta sau cum vreţi să-i spuneţi, îl putem folosi? Că, ni se întîmplă să mai avem nevoie de el! Ştim că cerem cam mult, că aici cade, ecologic, pădurea pe noi dar, aşa ne-am obişnuit acasă. Să-l folosim şi pe ăsta!"

-"Da, nici o problemă! Îl puteţi folosi! Vă dăm găleata de gunoi să turnaţi apă in W.C, după ce-l folositi" !

Treci, prin gînd evident, că eşti om civilizat, toată organigrama raiului, enumeri lipsit de cuviinţă toate sărbătorile religioase, ieşi afară, vrei să te convingi cumva că, asta este pensiunea care te aştepta cu braţele deschise şi cu promisiunea unei cazări şi servicii de top !

Asta-i !

Ei, n-o să te impiedici acum in amănunte, legate de exemplu de curătenia mai mult decît precară din baie sau camere! Se-ntîmplă şi la case mai mari - îţi spui încercînd o palidă consolare .

Depăşeşti elegant momentul, că aşa te-au învăţat părinţii, să nu cauţi nod in papură la orice pas!

Îţi zici, c-o fi femeia intr-o zi mai albastră şi nu are chef de musafiri acum. Treacă"!

-Hai la masă !

-Ce mîncaţi?

-Păi, ce ne daţi?

-Nu vă putem oferi decît o ciorbă de zarzavat,o ciorbă de carne şi restul totul la gratar.

-Adică?

-Adică, piept de pui la grătar, ceafă de porc la grătar şi şnitel.

Încep să te lase nervii şi, mustăcind a rîs, îţi vine să comanzi un şniţel la grătar! Măcar aşa, de-al dracu', de-o curiozitate !

Comanzi carne cu cartofi, că oricum , indiferent ce ai vrea, tot aici ajungi şi, ai surpriza să constati că ai mîncat ca la restaurant de Dorobanţi. Cel puţin, judecînd după preţ:5.50 lei o friptură /100gr., 5.50 lei o porţie de piureu de cartofi! O porţie de piureu, a ajuns să coste cît două kg de cartofi! Foame mare!

Obligatoriu este să plăteşti tot ce ai consumat, dar evident, nu e obligatoriu să consumi tot ce ai plătit!

Ca să-ţi mai treacă foamea şi să mai uiţi de cele supărări, te uiţi in MENIU, asta după ce ai cerut insistent să-ţi fie adus.

Mai bine te abţineai!

Că, ţi-ai asigurat si altă pricină de supărare: intre preţul pe care l-ai plătit şi cel de pe lista de meniu e diferenţă de cel puţin 1 leu. În plus pe nota ta! Piureul de cartofi era 4.50 lei pentru cine-ntrebă, (in meniu), şi 5.50 pentru cine cumpără!

Aaaaa! Pînă aici !

Refuzi să mai alegi ceva din stufosul meniu din cartofi si carne al pensiunii şi te hrăneşti cu leguma cu care ai venit de acasă!

Dar, şi aici e o problemă ! Nu ai voie să-ţi serveşti mîncarea in spendidul foişor !

Vrei să-ţi găteşti tu mîncarea? Foarte bine! O mănînci, în picioare, in ploaie, la grătar! Cu o mînă ţii umbrela, cu cealaltă răsuceşti frigăruile şi, vorba cuiva, cu alta iţi ştergi lacrimile de rîs-plîns! Foişorul este doar pentru cei care savurează ciorba de legume sau ceafa de porc din dotarea pensiunii! Sau, şniţelul la grătar!

Ei, dar tinereţea, a toate învingătoare şi clipele de relaxare rezervate on line şi telefonic pe care le aşteptai de atîta vreme , te fac să treci şi peste aceste mici amănunte, care nu-i aşa, nu trebuie să influenţeze părerea despre turismul cu rezervare on line si telefonic, mult propăvăduit la noi !

Pentru că tot ai avut inspiraţia să vii cu leguma-n traistă şi să completezi restul la un alt restaurant, ceri pe bună dreptate, să ţi se returneze banii de masă, deja plătiţi .

Ooo! Sfîntă candoare! Numai cei foarte tineri mai pot avea atîta rezervă de candoare!

Din înălţimea statutului de patro(a)n(ă) care-i pe moşia lui şi se ştie stăpîn, ţi se răspunde: "vedeti că vi i-am pus acolo"!

Aha! Bine că ştii măcar de unde să-i iei!

Evident, nu-şi pierde nimeni preţiosul timp cu scuze, cu regrete pentru eventualele neînţelegeri, cu regrete pentru dezamăgirile provocate, cu explicaţii !

Banii pentru cazare fuseseră achitaţi, de mîncat, s-a mîncat din traistă, foişorul nu a fost deranjat, că trebuie să dea bine-n fotografii, aşa că ce rost mai aveau farfastlîcurile !

Dar,au şi ei dreptatea lor!

Dacă nu stiu cum să-ţi spună : "Bine aţi venit", de unde să ştie să-ţi ureze "Drum bun "?!

Iar, ca sa-ti spună:" Mai poftiţi pe la noi" ar fi de-a dreptul ilar.

Sau, glumă proastă!

Aia zic:aici se potriveşte ca o mănuşă, vorba aia veche, din popor: Afară-i vopsit gardul...............

A VENIT VARA......

2011-06-09T15:57:00.000-07:00

Veni vara! Mai ploioasă, mai capricioasă, mai fiţoasă decît ne-am fi dorit-o, dar a venit. Am simţit că a venit vara, intr-o sîmbătă seara.

In oraşul meu,la poale de munte, se spune că, aici sunt şase luni de frig, şase luni de iarnă şi vară, intr-o joi după amiază. Acum, se nimeri intr-o sîmbătă, spre seară.

Sper să nu fie singura.!

Inceputul acestei veri mi-a fost anunţat de un apel telefonic .

O seară de vineri plicticoasă, cu perspectiva a incă două zile de lălăit printr-un oraş pustiu sub ploaie sau , pur şi simplu pierdut vremea prin casă, au fost schimbate de un simplu apel . Prin Cătălin, personaj bine cunoscut de acum, eram invitată la o degustare .

Locaţia? La Dorin pe pajişte!

Motivul? Un grup de prieteni de-ai lui Dorin, prezenţi la un campionat de tenis.

Ce vinuri urmau sa fie prezentate? De la Oprisor.

Aaaa, atunci discutăm altfel !

Şi, vorba poetului cerul se insenină, soarele apunea altfel, ziua următoare deja incepea să zîmbească incurajator.(Poeţii şi expresiile consacrate !)

A venit vara, pe pajişte la Dorin, cu vinurile din sticlele răcoros-aburite de la Oprişor ! Caloianul verzui auriu - Sauvignon Blanc, Caloianul Roze, despre care nu prea ştiam mare lucru, adică ştiam că există. Atît .

Cu Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Pinot Noir - La Cetate

Cu Spumantul Carl Rech Riesling Brut şi cu o sabrare - eveniment total necunoscut multora din cei prezenţi şi, ca atare, cu atît mai bine primit.

A venit vara, pe pajişte la Dorin, cu gust de vin tînăr cu gust de fructe, de iarbă inrourată. Cu miros de pădure şi vanilie. Cu gust şi miros de lemn tînăr, de crenguţe de măr şi cireş zdrobite-n dinţi cu dorul verii.

A venit vara pe pajiştea lui Dorin cu gust amărui de miez de nucă, boabe de strugure şi caş de Muscel. Şi un fel de ...drob, presupun, o tocătură de măruntaie şi ciuperci, ceva extraordinar de bun, "ceva" altoit pur şi simplu pe vin,"ceva" destul de uşor pentru Caloianul alb si roze , dar şi destul de consistent pentru Feteasca Neagră, Cabernet Sauvignon-ul sau Pinot Noir.

Imi pare rău că nu am avut timp să cer reţeta acelui "ceva". Sper s-o şi obţin!

Mie, vinurile imi erau deja cunoscute, cu excepţia Caloianului Roze.

Ei bine,Caloianul Roze, E !

Zice producătorul

„un vin proaspat, aromat, vioi, elegant, plăcut. Un companion indispensabil pentru o după-amiază de primăvară”.

Zice cam puţin, după umila-mi părere ! Aş mai adăuga eu că este un vin vesel. Culoare şi gust care îndeamnă la veselie. Sec, 13 gr.

La data la care îl gustam, nu ştiam că deja îşi confirmase valoarea in aur. În medalii de aur. Asta este părerea specialiştilor despre Caloianul Roze.

A noastră, a consumatorilor de rînd, confirma , din plin, părerea lor.

Şi pentru cei care "nu le prea aveau cu vinul", Caloianul Roze a fost o surpriză mai mult decît plăcută.

E vinul după amiezelor Medelenilor copilăriei .

E paharul la care întîrzi seara, singur sau cu cineva, la o şoaptă sinceră. Nu la ţipăt. La o vorbă domoală să nu tulburi vinului cele ale lui şi nici înserării liniştea. Este vinul care îţi aduce aminte de cei care nu sunt alături să se bucure şi ei de bucuria Caloianului şi a ta.

Aşa cum deja, eu una, m-am obişnuit, cu bucuria vinurilor , au venit si Gabi Cristea si Cătălin Rizea. Acelaşi tandem producător - distribuitor, prezent mereu la degustările de la Cîmpulung. Este a "N" oară cînd îi văd la prezerntări şi, de fiecare dată remarc acelaşi lucru: emotiile.

Emoţiile unor artişti care trebuie să intre in scenă. Emoţiile artiştilor care, deşi îşi cunosc foarte bine partitura şi calitatea actului prezentat, vor să fie convinşi că auditoriul va întelege şi aprecia mesajul şi se va bucura că a făcut cunoştinţă cu opera.. Emoţii care durează pînă la primele cuvinte despre personajul principal - fiinţa lichidă, vie, din pahar. De acolo, emoţiile dispar şi simţi maestrul-stăpîn pe ce face dar şi interesul celor care ascultă.

Spun asta pentru că am asistat , din păcate, şi la prezentări cu aere de suficienţă, cînd, din înălţimea superiorităţii prezentatorului, nu am înţeles nimic, cînd singurul mesaj transmis era:" Vinul meu e cel mai bun, nu e vina mea dacă nu-l înţelegeti, e vina voastră, a provincialilor profani.Dacă vă place bine, dacă nu, "la revedere"" .

Să depăşim elegant momentul şi să revenim !

Dar, mă gîndesc eu că, decît să vă mai plictisesc cu vorbăria, mai bine vă las să vedeţi cîteva fotografii de la întălnirea cu vara şi vinul de pe pajiştea lui Dorin.

Mâncare de pui sub capac de pâine

2011-06-02T12:13:00.000-07:00

Nu este reteta mea! Am primit si eu minunatia asta pe mail! Indiferent de unde este venita, pare a fi extraordinara si, sper ca posesorul "de drept" al retetei sa nu se supare daca am facut-o publica!

Nu am crezut niciodata sa ajung sa spun despre o mancare de pui ca a fost pur si simplu divina, si asta, pentru ca nu iubesc in mod deosebit puiul si acest tip de mancare se afla ultimul pe lista retetelor pe care le prepar in rarele ocazii cand cumpar pui.

In general nu sunt un fan al mancarurilor de pui cu sos si de cate ori cumparam pui prefer sa il gatesc intreg si cat mai condimentat pentru ca puiul are o carne destul de fada. Printre preferatele noastre se numara si Puiul in crusta de sare, Puiul la rotisor si Puiul umplut cu lamaie.

Ei bine, antipatia mea fata de mancarea de pui, a disparut complet imediat dupa ce am gustat din aceasta mancare care are un gust cu totul special si asta datorita vasului de lut in care a fost pregatita si a capacului de paine care a conservat toate aromele.

Ingrediente:

1 kg de pulpe de pui

400 gr rosii

100 gr masline

1 catel usturoi

1 pahar vin alb

400 gr ciuperci champignon

2 rosii deshidratate

1 ardei iute uscat

patrunjel

2 frunze de dafin

Pt capacul de paine:

300 gr faina

10 gr drojdie proaspata

cca 160 gr apa calduta

1 lingura ulei de masline

5 gr sare

In plus:

1 lingura de faina

2 linguri de apa

Intr-un vas de lut, punem la calit in 2-3 linguri de ulei de maline, 1 catel de usturoi necuratat dar zdrobit cu muchia unui cutit. Dupa 2 minute, adaugam pulpele de pui taiate in doua si le lasam pe foc mic pana prind culoare. Dupa ce s-au rumenit, adaugam 1 pahar de vin alb iar in momentul in care alcoolul s-a evaporat adaugam maslinele, rosiile taiate in bucatele, ciupercile (daca sunt mari le taiem in doua, daca nu, le lasam intregi), rosiile deshidratate tocate marunt, patrunjelul tocat si foile de dafin,

Acoperim cu capac si lasam la foc mic cca 30 minute. Din cand in cand, intoarcem puiul de pe o parte pe cealalta.

Intre timp, ne ocupam de capacul de paine. Punem intr-un vas faina iar in centru adaugam drojdia dizolvata in apa calduta si uleiule de masline. Incepem sa framantam si cand prinde consistenta adaugam sarea.

In functie de tipul de faina folosit, aluatul poate mai cere putina apa. Adaugati lingura cu lingura pana ce obtineti un aluat elastic care nu se mai lipeste de mana.

Luam cratita de pe foc si o lasam cateva minute sa se racoreasca.

Intr-un vas micut, amestecam 1 lingura de faina cu cca 2 linguri de apa astfel incat sa obtinem un aluat fluid ca cel de caltite.

Intindem aluatul de paine intr-o foaie subtire, mai mare decat diametrul cratitei. Ungem cu o pensula bordura cratitei si cam 2 cm din partea exterioara a ei cu aluatul fluid, indindem aluatul de paine pe intreaga suprafata a cratitei si il presam bine. Aluatul fluid are rol de lipici asa ca nu va speriati ca o sa va treziti cu capacul in cratita pentru ca o data bagat la cuptor va creste frumos.

Bagam cratita la cuptor, la 180 grade, cuptor preincalzit pentru 30 minute sau pana ce capacul de paine se rumeneste frumos. Daca vreti sa faceti cateva decoratiuni din aluatul ramas, nu le adaugati pe capac decat dupa ce aceasta s-a umflat in cuptor. cand vedeti ca s-a bombat, deschideti usa cuptorului, adaugati decoaratiunile si inchideti repede usa cuptorului.

Il prezentati la masa cu tot cu capacelul de paine rumenit pe care il taiati in fata musafirilor.

Capacul are un gust absolut delicios asa ca poate fi servit alaturi de mancarica.

Putem pregati in acest fel orice tip de carne: vita, porc, miel, oaie, iepure, curcan, vanat, etc.

Pofta buna va doresc!!

CÎND CE VEZI, NU E CE PARE!!!

2011-05-04T13:52:00.000-07:00

Motto: Nu zice "hop" după ce-ai sărit! Uită-te unde-ai nimerit!

Plecînd din Cîmpulung spre Braşov, şoseaua urcă lin prin Valea Mare. O comună cum sunt multe alte mii in ţara asta! Nici prea prea , nici foarte foarte ! O comună care, la prima vedere, nu atrage atenţia prin nimic. Casele aşezate cuminti de-a lungul şoselei nu ies cu nimic in evidenţă. Vara măcar, sunt ascunse dincolo de mormanul verde al pomilor si florilor. Ca turist trecător pe acest drum, sincer vorbind, nu prea ai ce vedea.

Sau poate…

Pe "mîna stîngă", cum mergi spre Braşov, pusă la vedere, este o pensiune. Şi ce dacă? Ce, e singura? Nu, nu e singură dar, e singura! Cei din zona Muscel o cunosc bine: e vorba de Pensiunea Belvedere. Cei care nu sunt din zonă şi sunt numai in trecere, ar face bine sa o cunoască şi, măcar aşa, de-o curiozitate, să-i trecă pragul. Să-i treacă pragul, deşi aşa cum am spus, la prima vedere, nu se deosebeşte cu nimic de pensiunile din zona asta şi nu numai !

Nu vă povestesc din auzite, vă povestesc din păţite!

Greşeala asta am făcut-o eu, acum cîtiva ani. Gîndeam şi eu ca mulţi alţii: ce-mi poate oferi o pensiune aşezată la drumul mare?

Nici măcar un peisaj mai de Doamne-ajută, că-i la şosea ! Numai să opresc să mănînc ceva?Campulungu-i la numai cîţiva km şi, la cum arată din drum, nu mă prea inspira, adică nu vedeam vreun restaurant sau ceva care să aducă a sală de mese , măcar. Cînd am auzit că. patron e un fost inginer al defunctei uzine ARO, mi-am luat gîndul detot de la ea.

Dar….

Prima dată am trecut pragul pensiunii acum trei ani.

Cu inima strînsă, merg, la recomandarea unui prieten, la Pensiunea Belvedere. Eram cu un grup din Bucureşti, nu ştiam unde să-i mai duc şi, prietenul meu imi recomanda fix , Belvedere in Valea –Mare! A căzut cerul pe mine dar, am zis fie ce-o fi! Asta e! Costică, pacatul tău să fie, la o adică!

Intîlnirea a fost….ce să vă mai spun? Dragoste la prima vedere, dacă pot spune aşa!!!

Dar, să vă povestesc!

Parcăm maşinile in stradă (v-am spus, mergeam prima dată acolo) şi intrăm in curte. Linişte totală! In faţa noastră, nişte trepte. În lipsă de altă ocupaţie imediată le urcăm şi........avem brusc impresia că nu mai suntem in aceeaşi zonă! O grădină mare şi verde işi deschisese porţile inaintea noastră! O grădină aşa cum ne-o imaginăm in visele frumoase de vară, cu pitici si umbrare de lemn, cu pomi, cu verdeaţă curată si răcoroasă ! Amicii mei, veniţi din inima Bucureştiului canicular şi prăfuit, nu prea mai aveau cuvinte in dotare!

Ce a urmat, a depăşit toate aşteptările noastre ! După cîteva ore, prietenii mi-au plecat la Bucureşti. Din fericire, eu am rămas la Campulung.

De atunci, pot spune că sunt o obişnuită a acestui loc. Tot ce a urmat de trei ani incoace, evenimente de degustare-prezentare vin sau, pur şi simplu vizite amicale ale unor prieteni , totul a trecut pe la Belvedere.

Patronul Mihai Vasilescu? (Pentru că de la el pleacă totul). Mişu contrazice tot ce se spune despre ingineri, inclusiv acea celebră paradigmă care afirmă că inginerii au priviri inteligent dar, la exprimare sunt mai...deficitari!!! Politica lui? Clientul, indiferent cine ar fi el, trebuie să plece multumit!

Cum este acum pensiunea Belvedere? O spun după trei ani, cînd nu mai pot fi acuzată de euforia primei întîlniri. Este.... specială! Este tot ce-ti poti dori in materie de cazare şi masă, intr-un cadru rustic. Dar nu acel rustic kicios, practicat, incă, din păcate! Dar nici acea "modernistă" aglomerare de gresie, marmoră şi faianţă, cu atmosferă de sală de mese la spital. Totul este vesel, de bun gust, cald şi primitor.

Şi, unde mai mănînci, în zona asta, pîine ca la Belvedere? Dar pastrama, fragedă cum nu am mîncat nici la case mai mari! Dar ciorba de burtă? Asta, ca să nu vorbim de brînzeturi.

Mişu stie de unde le ia, ce le face, cu ce le minte dar, mîncarurile la el, au o savoare aparte! Să-ţi fie aşa, oleacă foame şi să mergi la Belvedere pentru un aperitv sau un simplu bulz de mămăligă si brînză! Ia incercaţi! Şi veţi vedea de ce se spune că bulz ca la Muscel nu se mănîncă nicăieri! Şi, geaba te duci pentru un aperitiv! Cînd vezi ce se serveşte, cum se serveşte şi care-i atmosfera acolo, ţi se face foame brusc!

Despre băuturi nu mai vorbesc. Mi-ar lua ceva timp şi spaţiu să inşir cam ce puteti găsi aici in materie. Şi numai lucruri de calitate. Credeţi-mă că ştiu ce spun!

Şi totul, intr-un cadru natural de zile mari. Indiferent dacă-i vară sau iarnă.

Evident, lumea se uită şi la preţuri. Păiiii....să fie să nu fac eu reclamă. Mai bine vă convingeţi Dvs. cei care incă nu ati ajuns pe aici sau, aţi trecut pe lîngă, aşa cum am făcut şi eu de multe ori!

Sper ca fotografiile să poată spune mai multe decît mine.

Vine vara, vin vacanţele, vin week-end-urile cu intrebarea "unde mergem sîmbăta asta"?

Priviţi fotografiile, atîtea cîte sunt şi....alegeţi!

GOOD WINE , MAI PUTINE VORBE, MAI MULTE....POZE

2011-03-14T12:20:00.000-07:00

S-a incheiat prima ediţie din acest an a Tîrgului de vinuri "GoodWine", manifestare devenită de acum, tradiţie. Impresiile imi sunt incă nearanjate aşa că, prefer să las imaginile să vorbească.

Cîte şi cum sunt!

Ca de obicei, organizatorii au făcut tot posibilul ca toată lumea să se simtă bine.

Cum a fost?Cine a fost?

Producatori noi, alături de cei consacraţi.

Noutăti pe piaţa vinului.

De la Wine Ro, alaturi de gama "ENIRA",a fost "ALIRA" Alimanului (dragostea mea), imbracată in haina pe care o merită: o sticlă bordeleză, grea, trapezoidală, cu "umeri", sticla care dă personalitate exterioară vinului puternic din intunericul ei.

De la Oprişor, "ZINFANDEL"-ul vinificat in alb alături de "VESTITOR" şi alte cîteva minunăţii.

Vinurile Bio "GLIA" şi "OMNIA" de la SENATOR. Tot de la SENATOR, deşi încă nelansat pe piaţă, "SUAV" ! O Tămîioasă şi un Muscat dulce-dulce, şi cu un parfum......Doamnele vor fi încîntate! Eu, am fost!

Toate astea, din ce-mi aduc aminte acum !

Altceva?

Public avizat alături de cei veniţi la colecţionat reviste şi insigne.

La toate standurile, producătorii , deosebit de atenţi, incercînd să-şi convinga vizitatorii de calităţile vinurilor prezentate. Se vede că o fac cu pasiune şi profesionalism. Rezultatele se văd , pe loc.

DAR!!!

Cu atît mai mult, pe mine personal m-a mirat, neplăcut de altfel, atitudinea celor de la "Cotnari". Nu vorbesc din povestite, vorbesc din păţite ! La standul respectiv, două ....fătuţe care, săracele, după ce, cam tremurau in costumaţia din dotare (cîtă era), erau total p-afariste! Habar nu aveau ce vînd acolo ! Cer un pahar de vin la degustare şi , mă-mpinge păcatul să cer si ceva explicaţii, vis-a vis de vinul respectiv. Sunt pasată, amabil ce-i drept, către cîţiva "domni" care se intreţineau amabil lîngă un butoi. Am incercat eu sa fac ceva conversaţie dar, probabil, văzîndu-mă mai bătrînă şi prost imbrăcată, "domnii"au considerat ca nu merit atenţie. Ei, dacă am văzut că vorbesc singură, am zis să mă limitez la degustare. Şi, iar mă impinge păcatul şi intreb de crachoire - vasul unde pot sa vărs vinul rămas in pahar. Nu aveau nici de ăsta. In schimb, aveau un sfeşnic ! Ei, c'est la vie, c'est la guere! Adică, "asta-i via, asta-i gara! (dacă -ntelegeţi ce vreau să spun!) Numărul foooaaaarte redus de vizitatori, ai standului respectiv, mi-au întărit convingerea că nu eram singura păţită.

A fost singura experienţă neplăcută pe parcursul celor trei zile. Poate şi eu am privit subiectiv dar, m-am obşnuit de la toate ediţiile la care am participat (şi sunt cîteva) cu producătorii care ştiu să-şi prezinte şi vîndă marfa. M-am obişnuit cu fetele de la WINERO care nu ţi-ar sta o clipă jos şi care sunt in stare să-ţi prezinte toată istoria ENIREI şi ALIREI de la podgoriile din Bessa Valley şi Aliman pînă la produsul final. Deguşti vinul de dragul lor!

Cu cei de la OPRIŞOR care formează o echipă extraordinară !

La fel cei de la SENATOR!

La fel cei de la VINARTE, de la CRICOVA, GIRBOIU si, să mă scuze toţi ceilalţi pe care nu i-am enumerat aici ! Dar impresia a fost generală: stăpîni pe munca si rezultatele lor, toţi îşi promovează vinul, exact în noţiunea de bucurie, veselie, pe care trebuie să o dea acesta!

O apariţie demnă de menţionat prin excentricitate sa spunem -nu apaţineau vinului sau gastronomiei-, a fost o firmă care producea hîrtie din celuloză ! O încîntare pentru ochi şi suflet !

Am promis că nu scriu mult şi vreau să mă ţin de cuvînt !

Aşa că, las fotografiile să vă povestească ele mai mult !

Promit să revin cu detalii - subiective, ce-i drept- după ce-mi pun puţin ordine-n imagini! (mentale şi vizuale)

Şi, credeţi-mă pe cuvînt, avem ce povesti!

"NIMIC DEOSEBIT"

2011-03-07T23:53:00.000-08:00

Aşa mi-a răspuns Oliver Bauer cînd, ca tot scribăreţul , m-am înfipt cu întrebările. Aveam in pahar o licoare aurie si parfumată, cu bule de aer mici şi jucăuşe. Şi vesel trebuia să fie vinul care sărbătorea 10 ani de la renaşterea viei de la Drăgăşani. Vesel, fin şi elegant ca şi stăpînii lui! Veselia lor mă contaminase şi pe mine !

Aşa că, nu am găsit întrebare mai inteligentă decît cea clasică, despre începuturile acestui vin . Norocul meu a fost Oliver care, a realizat că nu-mi prea găsesc cuvintele şi mi-a dat toate detaliile. Pentru că, vorbim de o "de două ori" noutate: primul vin spumant din podgoriile de la Drăgăşani şi primul vin spumant dintr-un soi pur: "Crîmposie".

Toată povestea a inceput in 2008.

Crîmposia de la Ştirbey, deja nu mai are nevoie de nici o prezentare, deja este un nume bine cunoscut pe piaţă. Recolta anului 2008 fiind una bună, s-a hotărît ca aceasta ar putea deveni inceputul unei noi serii de vinuri Ştibey , de această dată, vinificate în clasicul stil champenoise. (că vorbim de un vin spumant, nu de un spumos, cu adaos de bioxid de carbon).

Aşa că, după prima fermentare naturala, s-a trecut la a doua, in sticle de 0,75l. unde vinul a stat liniştit 18 luni. Ei bine, după ce stătu el liniştit 15 luni, sticlele au fost puse in rafturi, inclinate cu capu-n jos şi, zilnic, trei luni de zile, au fost răsucite şi-nvîrtite, pînă cînd, toată drojdia li s-a oprit in gît! Au urmat degorjarea şi dozarea, fără adaos de zahăr. Şi, uite-aşa, aparent simplu, 5000 de sticle -ediţie limitată- contin acum un brut - natur care se remarca, in primul rînd zic eu, prin eleganţă: prezentare, gust, aspect, totul îţi dă această impresie.

Nu mă pricep eu să vă povestesc despre aciditate, mineralitate, fructuozitate. Las pe cei care se pricep să vă povestească despre ele !

Eu atît pot spune: este un spumant elegant, un vin care, la rîndul lui, reclamă eleganţă ! Cît ai fi de ....hai să zic, necunoscător, vinul ăsta îţi impune respect !

Oliver spunea că păstrează o cantitate din vin, pe care vrea să o să vadă cum evoluează in timp, deşi, este mai mult ca sigur că, va avea o marjă de învechire mare.

Uite-aşa, un neamţ cu ochi blînzi şi figură ghiduşă dar, pe care îl simţi neamţ pînă-n vîrful unghiilor (prin meticulozitate, atenţie la detaliu), a reuşit să aducă un soi pur românesc pe masa rezervată soiurilor de renume, dar străine. Un neamţ care povesteşte relaxat despre naşterea unei premiere naţionale şi, din cuvintele căruia nu ai ghici niciodată efortul, grijile, emoţiile celor trei ani, pînă cînd acest vin a ajuns vedeta .

Eu, ca o necunoscătoare întreb: nu s-ar putea ca acest vin să intre în acea categorie GENIUS LOCCI? La cît mă pricep eu, zic ar merita! (Dacă am spus vreo prostie, nu mi-o luaţi in nume de rău!!!)

Dar tot eu spun, şi nu numai eu: Crîmpoşia de Drăgaşani este deja in clasa vinurilor de TOP!

Acum, plusului pe care îl avea deja, i s-a mai adăugat unul !

La mai mare şi, peste....10 ani să bem sănătoşi şi veseli o sticlă de SPUMANT ŞTIRBEY din recolta anului 2008 !

DESPRE TRADITII, VIN SI.....PRAJITURA

2011-03-06T08:41:00.000-08:00

Incep cu o replică auzită intîmplător intr-un loc in care mă aşteptam cel mai puţin! La o expoziţie de vinuri româneşti . Printre vizitatori, aşa cum se intîmplă la mai toate expozitiile,indiferent de gen, şi cateva persoane venite probabil numai din snobism, numai să nu stea acasă, sau, probabil, dă bine la imagine să poţi spune:" am fost la o expoziţie de vinuri" ! Cert este că, trecînd pe lîngă mine, respectivul, afirmă important şi suficient: "Toate vinurile româneşti sunt proaste! Indiferent de care-ai bea, a doua zi te doare capul!"
Zi-sa el din inăltimea superiorităţii 'mnealui !
Pe limbă mi-a stat să-i spun: "Bre, că domnule nu pot să-ţi zic ! De la vinurile româneşti nu te doare capul mai mult decît de la celelalte. Cu condiţia să bei un vin bun ! Că, dacă bei zeamă de moţ de bască sau surcică imbuteliate in nu-ş ce subsol de bloc, să mă scuzi, dar nu ai băut vin şi, zii bogda-proste că te doare numai capul" !
Mai este ceva ! Vinul bun , cît ar fi de bun şi special, dacă-l bei ca pe apă, sau mai bine zis, în loc de apă, apăi, nu te supăra frate şi nu pe vin dă vina! Poţi da vina, liniştit şi fără teamă că te va contrazice cineva, pe lipsa ta de cultură sau de înţelegere a vinului. Se recomndă 2 l de lichid pe zi, nu 2 l de vin!
Spunea un specialist într-ale vinului, om care ştie ce vorbeşte, că durerea de cap de a doua zi se datorează, in mare măsură, cantităţii de acool ingerate, alcool care provoacă deshidratarea ficatului. Şi, de aici, posibilele dureri de cap. De asta e bine ca vinul să fie băut cu un pahar cu apă alături. Dar cîţi respectă regula asta? Beau pînă cînd admiră peisajul de sub masă (dacă de acolo, in general, se mai poate admira ceva), şi a doua zi, dau vina pe vin .

Corect! N-or fi toate vinurile, sofisticate, de top, de high-end classe, dar sunt vinuri bune, corecte, vinul cel de toata ziua!

Ei, acum că mi-am vărsat amarul, să vă povestesc experienţa mea cu unul din aceste vinuri . Un vin, zică-se, fără pretenţii ! Numele îl şi recomndă, de altfel:TRADITII ! De aici, de la noi, de la Cramele ODOBESTI Un vin pe care, aşa cum spuneam îl recomandă, in primul rand, numele. Un vin care merge uns la tradiţiile noastre: nuntă, botez, şi.......dacă vreţi! Adica,si la bucurie si la necaz!

Vorbesc acum despre FETEASCA REGALA. Un demisec alb, DOC-CDM, cu o culoare frumoasa aurie, imbuteliat intr-o sticla fără mari pretenţii de prezentare. Un vin simplu ca şi ambalajul lui , un vin pe care, după ce l-am gustat prima dată, eu una, l-aş alatura unei gustări frugale, unui copănel de pui şi unei salate cu ou.... Mă rog, unui fel de mîncare foarte simplu !

Alaturi de el este si FETEASCA NEAGRA, la fel de nesofisticat, la fel de simplu. Pe ăsta, il simt, mai degraba, lîngă o bucată de slănină afumată, o ceapă, un cîrnat bine condimentat , o bucată de brînză de la stînă, mirosind a oaie şi a brad.

Dar acum, aveţi puţină răbdare, să vedeţi legătura intre TRADIŢII şi prăjitură!

Sunt o mare amatoare de prăjituri: şi de mîncat dar, mai ales de făcut pentru bucuria celor din jurul meu (aşa e cînd ai copii şi nepoţi!)

Am tot incercat eu o cremă cu vin şi mere, cu tot felul de mărci de vin alb dar, de fiecare dată, comentariile erau aceleaşi: "Iar ai facut pandişpan cu mere"! A doua zi, prăjitura nu mai păstra aroma vinului !

Ei, acum pentru că aveam in casă o sticlă de TRADIŢII , FETEASCĂ REGALĂ, am zis să incerc iar!

Nu are ce se întîmpla rau! Eventual, alt pandişpan cu mere!

Aşa că am amestecat circa 200 gr. făină cu 1 ou, 100 gr. margarina, 100 gr. zahăr, 1/2 linguriţă praf de copt şi un praf de scoţişoară. Am făcut aluatul, l-am întins in tavă. Peste aluatul din tavă, am tăiat cam 6-7 mere, felii, aşa mai subţirele . Şi, peste ele am pus o cremă făcută din: 1 plic praf de budincă de vanilie amestecata cu 400 ml. vin TRADIŢII- FETEASCA REGALA si 200 gr. zahăr. Vinul, praful de budincă şi zahărul le-am pus pe foc şi le-am amestecat pînă totul a căpătat un aspect translucid. NU le-am fiert. Deci amestecul trebuie să fie translucid şi de consistenţa unei smîntîni subţiri. Ei bine, amestecul ăsta l-am pus peste mere si, toata tava la cuptor unde, am lasat-o cam 40 min. la foc potrivit.

De tăiat, am tăiat-o a doua zi !

Nu vă puteti imagina ce efect extraodinar are vinul ăsta la prăjitura! Îi dă o aromă de şampanie, de fructe si flori, de aciditate, (deşi, de unde aciditate!?),de prună coaptă bine şi , parcă, un iz de sîmbure de migdale! Şi merele capătă altă aromă, mai puternică, mai proaspătă !

Nu am mai apucat să fotografiez prăjitura că......n-am mai apucat ! Poate, cu altă ocazie!

Este totuşi bine să stiţi că, prăjitura asta nu e recomndată, zic eu, pentru copii mici! Vinul nu este fiert, este numai foarte bine încălzit, deci păstrează alcoolul si, s-ar putea ca, după o bucată-două, pe cei mici să-i apuce, cam brusc, somnul! E bine să evitati!

Pentru ceilalţi este o adevărată incîntare a unei după-amieze de iarnă-primăvară-iarnă, cum este acum dar, este si un desert racoros, pentru zilele verii !

Şi, uite-aşa, din cîteva lucruri simple şi un vin simplu, reuşim o chestie sofisticată!

Încercaţi şi-mi veţi da dreptate!

NE VEDEM LA BELVEDERE, MONŞER !

2011-02-17T16:04:00.000-08:00

Pentru că, mă-nţelegi, monşer, nu făcea să mergem în altă parte! La Belvedere, monşer, la Belvedere! Ce dacă suntem in secolul XXI şi, Caragiale nu mai este chiar printre noi? (fizic numai, că altfel suntem in plină epocă) ! Aşa că, ne aruncăm in birjele secolului şi purcedem cu arme şi bagaje la Belvedere, la Conu Mişu! Că, unde altundeva putea poposi vinul cu amintiri de sfîrşit de secol XIX, decît intr-un loc amintind el, cel putin prin nume, de vremurile de demult apuse? De vremurile in care românii mai ştiau să se bucure şi să preţuiasca clipa ferice şi repede trecătoare.

Aşa dară, iată-ne împreună ! Noi şi MONŞER!

MONŞER , nu de la Paris, ci de la ODOBEŞTI ! Şi nu la întîlnire cu Miticii si Năicii lui Conu Iancu Caragiale, ci cu oamenii locului care, ştiu a preţui un vin bun, o întîlnire frumoasă! Pentru că, mă-nţelegi monşer, una e a prezenta si degusta un vin, a-i face cunoştinţă cu oamenii şi alta e a bea fără să ştii ce !

Şi uite-aşa, la BELVEDERE şi-au făcut intrarea in Muscel cele cinci vinuri "MONŞER" de la SENATOR WINE: BĂBEASCĂ GRI, ZGHIHARĂ, FETEASCA NEAGRĂ, BĂBEASCĂ NEAGRĂ şi CADARCĂ, SOIURI PURE ROMÂNEŞTI PENTRU BOIERI ŞI OBRAZE SUBŢIRI !

Numai soiuri pure, românesti. Că, mă-nţelegi, monşer, acum, toată lumea işi arată ce are mai bun pe-acasă, chiar şi ăi de peste mări şi ţări, de au numai unu-două soiuri mai de Doamne-ajută! Dară-mi-te, noi ăştia care chiar avem ce arăta!? Ne aşezarăm gospodăreşte şi incepurăm cu BĂBEASCA GRI . Ăi mai tinerei, nu prea auziseră de ea. Dar cei cu ştate de viaţă mai vechi işi aminteau bine vinul verde auriu al meselor de fiecare zi, vinul uşor şi sprinţar al zilelor de vară. Acum, rodul viei anului 2008 de pe dealurile luminate de soare ale Huşiului , poposi in sticle, arătîndu-le celor tineri că românii nu au renuntat la traditia vinului făcut din struguri !

Tot de pe acolo vine şi ZGHIHARA, un vin bine cunoscut in perioada interbelică. Tot un soi pur românesc. Atît de vechi şi pur că insuşi numele se pierde in negura vremurilor. Atît de veche e denumirea asta că nici DEX-ul nu o mai poate traduce! Atît de vechi că, numai unul din cei prezenti la întîlnire işi amintea de el din poveştile bunicilor şi, respectivul făcea parte din mult mai vechea gardă! Numele vechi, vinul nou ! Un vin vioi, un vin vesel, ceva mai tărişor decat Băbeasca, (13,5% alcool) dar, mai prietenos. Aromele de fructe dulci- amărui te fac să treci uşor peste tăria lui şi, dacă nu urmmăreşti eticheta, chiar te-nşeală ! Cum te-nşeală si FETEASCA NEAGRĂ cu aromele extraordinare ! Ce nectar!? Zeii Olimpului nu ştiu ce au ratat ! Mai bine, că ni l-au lăsat nouă! Dar, dacă zeii Olimpului ne-au ratat, nu ne ratează contemporanii. Vinul este deja importat de Japonia, Canada şi Marea Britanie. Aia e! Soarta!

Vinul ăsta are miros de flori de primăvară ! Nu de una anume. De toate! Nu mirosul plăcut dar agresiv al florilor de vară ci, acel miros subtil, al florilor numa ieri ieşite de sub zăpadă . Dar gustul? Ei bine, gustul este o surpriză totală ! Treci de la mirosul suav dar îmbătător la...dulceaţă de vişine, de cireşe amare , amestecate cumva! Mie personal, impresia asta mi-a lasat-o!

Şi de la gusturi şi mirosuri florale şi fructoase, am trecut brusc la mirosul reavăn al ierbii. La mirosul şi gustul aspru al frunzelor de spanac si ştevie ! Se poate aşa ceva? Ei bine, da! Şi, BĂBEASCA NEAGRĂ este un exemplu clar ! Un vin aspru căruia lipsa aromelor dulci fructuoase ii dau o tarie si o notă aparte de originalitate. Dacă te iei numai după culoarea roşie transparentă, te poţi păcăli uşor. Dar, după ce îl miroşi şi guşti, îţi dai seama de puterea lui. Un vin bărbătesc fără sinuozităţi feminine.

Ce mi s-a parut mie fascinant la vinurile astea? Îşi schimbă gustul si mirosul cît stau în pahar. Dacă, le guşti la intervale de cîteva minute ai surpriza să descoperi alte arome si olfactive şi gustative. Ai surprize senzoriale dintre cele mai plăcute şi neaşteptate.

Probabil de asta vinul "se vorbeşte", nu se dă duşcă peste cap. Rolul lui nu este să te ameţească sau incălzească repede ci, să indemne la descleştarea limbii şi a sufletului! (Zic eu şi, ca totdeauna, nu spun că părerea mea e cea mai bună!)

Am ajuns şi la CADARCĂ! Altă denumire pe care DEX-ul nu o poate traduce! Se spune că ăsta este cel mai pur soi românesc, cel mai robust, cel mai cel mai aspru, cel mai puternic. Şi gustul şi mirosul licorii din pahare fac inutile orice alte comentarii .

Ca seara să ne fie plină, ni s-a prezentat şi gama VARIUS:

SAUVIGNON BLANC pe care deja îl degustasem (şi părerea mi-am spus-o), elegantul MERLOT si pretenţiosul CABERNET SAUVIGNON . Comentariile sunt de prisos. Numele deja le recomandă !
Ca să rămîn în nota serii, am să-l citez pe Nea Iancu Caragiale care spunea: "Duşmanul binelui e mai binele"! Asta au cugetat şi cei de la SENATOR WINE care, probabil s-au gîndit că nu e suficient binele prezentat pînă acum şi, au plusat cu gama SENATOR PRIVAT COLLECTION.

Două cupaje de mare clasă. Un cupaj ALB din Sauvignon blanc, Fetească Regală şi Riesling si, un cupaj ROSU din Merlot, Fetească Neagră şi Cabernet. Deja nu mai aveam cuvinte şi, nu mă pot lăuda că e alta situţia, acum, cînd scriu ! Bine că s-au oprit cu prezentarea aici ! Deşi, sincer, începusem să cred că din cutiile aliniate frumos pe lîngă masă, ar mai putea ieşi cine ştie ce minunăţie ca din sacul lui Moş Crăciun !

Dar dacă musafirii de la SENATOR WINE ne uimiseră cu vinurile, era rîndul lui Mihai Vasilescu, gazda noastră de la Pensiunea BELVEDERE să-şi uimească invitaţii .

Oooo! Ce platouri cu brînzeturi de Muscel, cu urdă dulce si caş afumat, alaturi de şunculiţa afumată, tăită subţire de culoarea petalelor de trandafir ,puse alături rotocoalelor de ceapă roşie! Ce sarmale cu mămăligă ! Dar, ce pastramă ! Şi murăturile, o bunătate! Şi meniul nu a fost comandat special pentru vinuri ! Dar, aşa se potrivesc de bine vinurile astea la meniul tradiţional si, mancarea, la rîndul ei, se "pliază" pe vinuri, de parcă au fost făcute special unele pentru altele ! Şi culmea, chiar aşa e! Vin românesc pentru mîncare românească!

De aia spuneam:

Mă-nţelegi, monşer, nu făcea să mergem in alta parte.

La BELVEDERE , MONŞER, la BELVEDERE!

PLEDOARIE PENTRU VIS

2011-02-15T23:55:00.000-08:00

Nu m-as fi apucat de scris articolul asta daca, nu as fi avut doua motive puternice: cateva cuvinte auzite absolut intamplator si o sticla de vin primita de la niste prieteni. Am auzit intr-o zi, una din acele fraze care, de obicei, ne trec pe langa urechi dar care, raman undeva in subconstient iesind la lumina, cand te astepti mai putin. Am auzit pe cineva spunand: "Nu te poti extazia in fata unui pahar cu vin". Poate, nu as fi retinut fraza, asa cum , in mod normal, se uita milioanele de cuvinte care se incruciseaza zilnic pe langa noi, dar care nu prezinta un interes imediat. Dar, asa cum am spus, ziua fusese marcata si de cadoul primit. Ce mai calea-valea? Cu bune cu rele, ziua a trecut. Dupa alergatura diurna, intr-o zi din iarna care nu se mai "da dusa", destul de zgribulita si cu un inceput de guturai (vezi legea "numaiastamimailipsea"), m-am "strans" pe la casa mea! Si, daca, de dimineata pana seara nu se dezmintise superstitia unei zile de marti, am zis ca macar, la lasarea intunericului, sa fac ceva pe placul meu. Asa ca, am stins televizorul si calculatorul si am trecut la bucatareala. M-am apucat de am frecat o oala , nu prea mare, cu un catel de usturoi. Dupa aia, am zdrumicat in aceeasi oala o mana de branza de burduf si una de cas afumat de la noi, de la Muscel si le-am amestecat pe foc pana s-au transformat intr-o pasta cu un miros dumnezeiesc. "De un capritz, de un pamplezir" am turnat si cateva picaturi de Kirsh nemtesc. Dar, numai cateva picaturi. Am reusit un fondue cu baza neaosa si, presupun eu, foarte personala! Cuburile de paine alaturi, asteptau si ele curioase sa guste din gaselnita mea. Bucataria se umpluse deja de un miros de munte si de viata tihnita. Si, atunci, mi-am adus aminte si de sticla de vin.

Prefer vinul alb. Si, daca se poate, demisec. Dar, gaselnita mea de branza topita, vroia altceva. Am deschis sticla de Sauvignon Blanc, primita.

Oooo! Alta viata, altfel te vede Europa! Tocmai va povestesc despre un vin din Tirol. Dar nu Tirolul la care va ganditi , cu jind banuiesc Dvs., ci o localitate din judetul Caras-Severin. Vinul, VARIUS - SAUVIGNON BLANC, pentru ca de el este vorba, este cultivat pe aceste meleaguri si imbuteliat in Vrancea. (12,5% alcool).

Ce pot sa va spun eu, ca nespecialista? Pai, pot spune asa! Un vin prietenos. Pe care il poti bea singur, avandu-l prieten numai pe el sau, il poti prezenta, cu mandrie, unor prieteni! Pana sa-ti bagi nasul in pahar sa-i simti aroma, te uimeste culoarea: un galben-auriu, acel galben auriu cu care laudau vinurile bune parintii si bunicii nostri. Dupa ce admiri irizatiile diamantine din pahar, aproape fara sa vrei, il duci la nas. Si, de aici, incepe dansul! Un miros proaspat- puternic de coji de fructe: coaja de grapefruit, coaja de mar si para. Il mai lasi pret de cateva secunde, mai invarti paharul si simti, parca-parca, putin lemn. In ciuda etichetei pe care scrie "Sec" se simte cumva si um miros usor dulce, daca-mi este permis !

Gustul, urmeaza mirosul. Aceleasi arome de grapefruit, mar, para si putin, foarte putin lemn.O fi fost baricat? Nu stiu! Personal am gustat putine vinuri la care gustul sa urmeze mirosul pe aceleasi coordonate ! Aromele de coji de fructe iti umplu, pur si simplu, gura! Il inghiti si gustul iti ramane cat sa-ti fie teama sa mai iei si a doua gura, sa nu dispara! Ciudata senzatie! 'Geaba scrie pe eticheta "Sec"! Nu este acel "Sec" de-ti zgarie limba si cerul gurii! Cu gust si miros de coji de fructe, usor, foarte usor amarui, usor, foarte usor dulceag, vinul asta e o incantare a simturilor olfactiv-gustative. Si nu numai. E un vin care aduce caldura. Care aduce calm.Un vin fara pretentii cosmopolite, un vin pe care ti l-ai dori sa-l stii in casa si pe care il poti adapta foarte usor la mancarurile noastre traditionale. Un vin care merge si la fondue, si la sarmale si la un gratar.Si, pentru ca tot visam cu ochii deschisi, imi imaginam cum trebuie sa fie vinul asta, vara. Cred ca este vinul siestelor, al dupa amiezelor cu vipia zilei deja trecuta. Al serilor sub umbrar, langa un gratar care sfaraie, cu mirosul lui amestecat cu mirosul mirodeniilor ! (iar imi fuge imaginatia!)

Incepusem sa va povestesc de "gaselnita" mea culinara. Ei bine, amestecul de branza neaos romaneasca (proclamata pretentios, fondue) si VARIUS mi-au facut o seara frumoasa! O seara in care am uitat de frigul de peste zi, de de raceala ce ma pandeste, de facturile calculate de furnizori pe principii numai de ei stiute (dar niciodata in avantajul nostru),de ziua ce urma sa vina cu problemele inerente.

Nu te poti extazia in fata unui pahar de vin? Ba da, zic eu! Depinde numai cum si cat vrei sa pretuiesti clipa de liniste si bucurie pe care ti-o ofera cei cativa zeci de ml de licoare din el. Alaturi de o mancare buna, simpla, nepretentioasa.

Daca bei sau manaci numai ca sa te afli-n treaba, e posibil sa nu-ti spuna nimic! Sau, probabil, faci parte din acei foooarte putini la numar care, au foooarte multe bucurii si nu mai au nevoie sa apeleze si la simpla clipa de visare! Ca, or fi si de astia !

Presupun!

Si,imi permit sa mai zic: daca nu poti, nu stii sa apreciezi bucuriile simple, nu le apreciezi nici pe cele mari!

Dar, pentru cei mai multi, o clipa de visare, este nepretuita!

Si, ce-i mai important, este ca o putem avea cu eforturi minime!

Nu e regula dar,e bine sa va ganditi la asta!

E BINE SA AI AMINTIRI !

2011-01-23T00:46:00.000-08:00

Mai ales acum, cand afara sunt multe grade sub limita inghetului si cand posturile Tv se intrec in a anunta coduri cat mai galbene de vreme rea. Si, o fac cu atat daruire, convingere si entuziasm de parca se bucura! Sau, parca este ceva absolut extraordinar ca e frig si ninge in ianuarie ! Satula de palavrageala, fara nici un Dumnezeu, de la Tv, am rasfoit albumul cu amintiri ( a se citi fotografii).
Si am dat de niste minunatii de acum doi - trei ani !
De niste zile calde si insorite ca o bucurie ce trebuia sa vina! Si a venit !
A venit cu ENIRA la Campulung. Atunci nu stiam nici ce este ENIRA, nici cine sunt cei de la WINERO.
Am avut bucuria sa aflu.
Sa-i cunosc pe ei si pe multi altii, oameni de calitate, oameni de care sunt mandra . Mandra ca am cunoscut si asa oameni !
Sau, cand am fost prima data la ALIMAN !
ALIMAN, locul de care am ramas indragostita ! Alimanul care, atunci, era un inceput si totul era nou, inclusiv via care se urca timid pe araci si pregatea sucul dulce al ALIREI. (In toamna lui 2010 deja se culegea al doilea rod!)
Am revazut vizita la stana de la Dealul Sasului si pe cea din Bulgaria.
Zile frumoase, zile calde, zile cu prieteni!
Ma bucur ca acum sunt printre ei si, peste alti 2-3 ani, ce se intampla acum va deveni frumoasa amintire.
Se spune ca, "din amintiri, faci o viata asa cum a fost, nu cum ar fi trebuit sa fie". Dar, daca acel "a fost" este sinonim cu " ar fi trebuit" , atunci cuvintele sunt de prisos.Dar, mai putine vorbe si mai multa amintire!

E bine sa ai amintiri calde pentru zile reci !
E bine sa ai in jurul tau oameni, care, sa-ti dea in dar asemenea amintiri.

DESPRE EINSTEIN, CRIZA si BRAN

2011-01-10T03:22:00.000-08:00

Am intrat in noul an si, contrar convingerilor mele, vorbesc despre criza! De fapt, o fac la modul optimist si, nu o fac eu, ci Einstein. Mesajul lui mi se pare mult mai realist si actual decat toate palavragelile politrucilor contemporani.
Dupa aceleasi principii se pare ca se conduc si cei din familia BRAN din Satu-Mare. De mai bine de 300 de ani, si fara al cunoaste pe Einstein, "branenii" se ocupa de producerea bauturilor distilate naturale. Acum, procesul lor de distilare, transmis din generatie in generatie, a devenit o marca. Si nu una oarecare! Cert este ca produsele sub aceasta marca se bucura de o mare apreciere.
Acum, mai ales acum, in aceasta perioada, cand "facaturile" de orice natura invadeaza piata sub pretextul crizei si a puterii scazute de cumparare (vorba sa fie!), a ne bucura de produse naturale care nu "darama" buzunarele este o adevarata arta!
Si nu vorbesc de dragul artei pentru arta, vorbesc de necesitatea de a ne controla, pur si simplu, modul de viata! Ce bem, ce mancam!
Si, mai ales, cand avem CU CE !
Pentru ca, noi romanii, avem! Si noi suntem obisnuiti cu asa ceva! Ideea este sa regasim puterea si placerea de a bea si a ne hrani asa cum au facut-o parintii si bunicii nostri ! Ca rau nu le-a fost! Si, daca tot trebuie sa mancam si sa bem, macar sa o facem gospodareste!
Dar, daca ne cantonam in ideea ca "nu se mai poarta" , "nu am timp de asa ceva", dieteticienii recomanda", "e mai bun ce e venit din afara" (fara sa verificam daca este chiar asa), ei bine, atunci sa nu ne mai miram si sa nu ne mai plangem!
Revenind !
Colectia BRAN este pusa la dispozitia consumatorilor din sudul tarii de firma de distribuite RIFCO. In paranteza fie spus, va mai povesteam eu de Catalin Rizea, ghidul meu in materie de restaurante. Ei bine, sustin acelasi lucru: daca recomanda Catalin ceva, apoi, poti merge cu ochii-nchisi pe mana lui!
Credeti-ma ca eu am facut-o si nu am regretat niciodata.
Acum, Catalin recomanda colectia BRAN . Merita sa aveti incredere in ce recomanda!
Las fotografiile sa va spuna ele ce nu stiu eu !
Cunoscatorilor!
Celorlati.......asa ca mine, le recomand sa incerce !

BINE-AI VENIT 2011 !!!

2010-12-31T15:35:00.000-08:00

BINE-AI VENIT 2011 ! BINE-AI VENIT AN NOU !
Te-am asteptat cu bucurie, te-am asteptat ca pe un prieten drag, te-am asteptat ca pe un oaspete de seama !
Mi-am pregatit casa si , in spiritul romanului, te-am asteptat cu masa plina si vin bun.
Nu stiu de ce, mai toti, te considera un prunc nestiutor si plapand! Pe un copil de cateva ore, nu-l astepti cu sarmale , friptura , carnati, prajituri, tort si sampanie! Si, nu totdeauna, venirea unui copil in familie inseamna si bradul impodobit si luminat feeric!
Pe un copil, nu-l astepti sa-i ceri, il astepti sa-i dai!
Asa ca, AN NOU , eu cred ca nu esti asteptat ca un copil!
Nu!
Asa astepti un om drag, un prieten care-ti vine in casa de la drum troienit!
Inca nu stiu nimic despre tine, dar sper ca, timp de patru anotimpuri sa devenim prieteni si, cand vei pleca,(caci vei pleca si tu), sa te regret si sa-mi amintesc cu drag de tine!
Vreau ca zilele pe care le vom petrece impreuna sa fie pline de bucurie. Stiu ca nu ai sa-mi poti da bucurii in fiecare zi. Dar nici eu nu-ti cer asa ceva!
Iti cer numai SANATATE pentru mine si ai mei.
Iti cer SANATATE pentru prietenii mei.
Si nu numai pentru ei!
Iti cer SANATATE pentru toti cei care te-au intampinat de pe un pat de spital !
Iti cer putina INGADUINTA fata de cei carora timpul nu le mai ajunge foarte mult ! Fa tu in asa fel incat, atunci cand vei pleca, sa fie toti impreuna, asa cum i-ai gasit!
Iti cer putina BLANDETE pentru cei care acum nu au putut sa te intampine cu masa plina ! Fa tu in asa fel ca, atunci cand vei pleca, sa-i lasi si pe ei cu masa plina!
Iti cer putina VESELIE pentru cei pe care i-ai gasit suparati ! Sa fie veseli in zilele petrecute cu tine!
Iti cer putina INCREDERE pentru cei care acum nu mai cred in nimic ! Da-le tu SPERANTA ca totul se poate indrepta si ca viata asta, asa cum e ea, merita traita !
Pentru ceilalti, te rog sa faci tu cumva, sa aiba LINISTE.
Da-le putere de munca, sa poata munci mai departe, sa se poata bucura de munca lor, de ce au facut pana acum, de copii, de prieteni.
Iti cer prea mult AN NOU ?
Se poate, dar de asta te-am asteptat toti cu bucurie !
Se spune ca, daca vrei sa-ti mearga bine tot anul, prima data trebuie sa-ti intre in casa un barbat.
AN NOU, fii tu BARBATUL care intra primul in fiecare casa!
BINE-AI VENIT 2011 !
LA MULTI ANI TUTUROR !

LA POVESTI CU UN BARISTA

2010-12-16T13:34:00.000-08:00

Iar m-am lasat convinsa de Catalin ! Si, iar am intrat intr-un local la care , desi este in orasul meu, nu i-am calcat pragul decat de vreo doua ori si atunci in mare graba ! Si, iar am avut surpriza de a invata lucruri la care nici nu visam. Despre cafea, de data asta !

Am constat ca, in ciuda pretentiilor mele, beau orice dar nu CAFEA!

Am aflat asta stand la o discutie amicala si povesti despre cafea cu un "barista" . Asa am aflat ce nu am stiut zeci de ani. Si ca mine, presupun ca sunt destui!

Ma si gandeam: ce-mi poate spune cineva , ceva nou despre cafea! Beau cafea de zeci de ani! E licoarea care trezeste planeta. O beau si eu si milioane de oameni! Dar, "barista" Dan Dutca, patronul localului "KAFFA" din Campulung, mi-a schimbat complet perceptia despre ea. Dupa cate am aflat, mi-e jena sa ma mai "dau" , nu mare, nici macar cunoscatoare a cafelei. La prima vedere, Dan pare destul de reticent, destul de putin comunicativ. Dar cand incepe sa vorbeasca despre cafea, iti da impresia ca ai in fata alt om! Vorbeste cu dragoste si caldura si trebuie sa fii ori surd, ori total rupt de realitate ca omul asta sa nu te convinga de frumusetea si poezia cafelei. Si sa nu-ti schimbi radical pozitia fata de "cafeaua de dimineata". Personal, m-am gandit ca ,asa cum apreciez exclusiv vinul bun si mancarea buna, de ce nu as face acelasi lucru si cu cafeaua? Inca o modalitate de a ma bucura de frumos! De a face dintr-o banala ceasca de cafea, o dimineata frumoasa!

Dar, sa va spun si Dvs. cel putin o parte din ce am aflat eu. Poate nu voi fi la fel de convingatoare ca Dan. Dar, e bine sa luati aminte!

Suntem obisnuiti sa consideram cafeaua buna, cafeaua "tare". Drept care, punem apa in ibric, cafea- cat sa stea lingurita in picioare, turnam si niscai zahar, sorbim, ne strambam dupa prima inghititura si, restul... merge. Cu ochii carpiti de somn, holbandu-ne la "stirile" de dimineata, nici macar nu realizam ce bem. Ce-i mai grav, e ca nu realizam ca , de fapt, ne otravim! Cum? Asa bine! Dupa cum mi-a explicat Dan, prin fierbere, cafeaua se descompune in foarte multe elemente ( pana acum, in jur de o mie cunoscute) multe dintre ele nocive organismului. Nu mai discutam de aroma si componentele benefecice ale cafelei. Am fiert-o? Putem uita de ele!

Atunci ce facem? Din ce in ce mai multi consumatori prefera "espresso". Daca te duci la o cofetarie sau la automatul de la "non-stop" ceri un espresso lung sau scurt ! De regula lung ! De fapt e ca si cum ai comanda o ciorba!

O cafea buna este un espresso scurt!

Un espresso scurt este de fapt, chintesenta cafelei !

Prin oparirea unei cantitati de cafea cu apa la o anumita temperatura si presiune se reuseste "extragerea" din acea cafea a tot ce are ea mai bun: aroma si toate acele substante care o recomanda ca o licoare benefica organismului. Un espresso "ca la carte" se face in 2-3 secunde(coada de soricel) si se bea cam in 3 minute ! Cand comandam espresso lung nu facem altceva decat sa consumam aceeasi cantitate de cafea dar, cu mai multa apa. Se mareste timpul pe care apa fierbinte il parcurge prin instalatie. Cafeaua poate capata un iz de garnituri de plastic.

Si , daca vreau totusi un espresso lung? Simplu: e suficient sa am langa mine o cana cu apa fierbinte si sa torn peste cafeaua "scurta" din ceasca!(varianta americana!) Efectele sunt cu totul altele decat daca, automatul ar face acelasi lucru..
Bun ! Si daca nu avem espresor acasa, ce facem? Nu mai bem cafea buna? Ba da ! Cu conditia sa nu o fierbem. E suficient sa turnam peste cafeaua macinata o ceasca de apa fiebinte. E mult mai buna si mult mai sanatoasa decat fiertura clasica !
Oooo! Nu am cum, intr-un singur articol sa cuprind tot ce stie Dan despre cafea ! Dar este suficient sa-l privesti cum prepara cafeaua, cata atentie da fiecarui detaliu si, pur si simplu, salivezi! Si, sa-l auzi vorbind de tot felul de marci de cafea. De altfel, la "KAFFA" nu se bea cafeaua "gata macinata" din magazin. Sunt cateva marci la care Dan tine foarte mult pentru calitatea cafelei. Pretul unei minunatii la ceasca si al unei clipe de cunoastere si desfatare? Jenant ! Si, compar cu pretul unei cafele bauta in picioare, la automat, nu cu fitosenii de Dorabanti!
Aceeasi grija pentru detaliu, aceeasi dragoste si pasiune pentru ceai ! Dupa o conversatie "pe tema" juri ca nu vei mai pune-n gura prafurile din pliculetele mult cumparate de la Alimentara! Mai bine, bei apa! Am aflat de exemplu ca, ceaiul adevarat este acela caruia i se pastreaza frunzulitele sau fructele intregi. Este singura modalitate de a pastra uleiurile volatile specifice plantelor. In momentul in care le maruntesti, le piseszi, le faci praf, discutam de orice dar, nu de uleiuri volatile. Si atunci, noi ce mai bem din pliculetele cumparate de la Alimentara? Nimic! Sau, mai degraba, ce vrem noi sa ne imaginam ca bem!
Ar fi foarte mult de povestit!
Si vorba aia: vorbele, ca vorbele ! Teoria, ca teoria ! Interesanta-i practica!
Si, degeaba basmesc eu aici, daca nu mergeti la fata locului, la "KAFFA".
Personal, consider ca, macar in trecere prin Campulung, la o pauza de cafea, merita sa va relaxati efectiv la o discutie si o cafea, intr-un colt de oras care, chiar imbie la asa ceva!
Fara fals patriotism local, pot spune cu mana pe inima : KAFFA poate reprezenta una din atractiile turistice ale orasului. Si, mi-e sa nu gresesc, dar as zice chiar ale judetului ! Prin amplasare, prin felul in care este aranjat, duce cu gandul mai mult la ceva asemanator dar plasat undeva intr-un canton elvetian.
Nu stiu cat v-a convins povestea mea, nu stiu cat va vor convinge fotografiile !

Mai bine, convingeti-va singuri!

TOCHITURA DACICA SI ENIRA

2010-12-13T11:28:00.000-08:00

Auzisesem dar, nu credeam! Si, ma mai gandeam din cand in cand: "Domne' ce-or fi mancat stramosii notri?" Desi, logic era ca nu mancau nu's ce sofisticarii, ei bazandu-se, mai ales pe vanat. Intamplarea a facut ca, acum cateva zile, sa am un raspuns mai mult decat satisfacator.Ce va povestesc acum, e din auzite ! Din motive strict subiective nu am fost personal la pregatirea retetei, dar persoana care mi-a relatat ce s-a intamplat, e de toata increderea. Bine, bine, veti spune! Dar ce cauta ENIRA in povestea cu tochitura dacica?! Asta, dupa ce am incercat sa va conving de clasa simandicoasa a acestui vin bulgaresc!

Un bob zabava si veti vedea (citi) ! Incercati Dvs. reteta asta si discutam pe urma.

Deci! Cand v-o "pica" in mana un porc mistret, preferabil mort, chemati rude, neamuri, prieteni, vecini si treceti la treaba. Pentru tochitura dacica folositi o pulpa de porc, ficatul si rinichii aceluiasi.....

Alaturi, e obligatoriu sa mai aveti cativa carnati afumati, sunca afumata,ceapa, ardei gras, ulei, sare, si cativa, mai multi, bureti de padure. (a nu se folosi champinioanele chinezesti de la cutie! Macar de dragul autenticului retetei!)

Odata materia prima pusa la-ndemana, purcedem la supunerea ei focului.

Pulpa de porc, rinichii, ficatul si costita se taie in bucati mici, carnatii se taie rondele si impreuna cu ceva ardei iute se pun la prajit. Se prajesc asa, cale de vreo......juma de ora', cat carnea sa fie cam jumatate patrunsa. Se scot bucatile din ulei,(presupun ca in reteta originala se folosea untura) si se pun intr-o cratita separat. In grasimea ramasa se calesc buretii taiati cam din topor,ceapa solzisori, cativa ardei grasi. Se tot amesteca in istoria asta pana cand se inmoaie bine de tot.

A venit momentul 0 !

Peste amestecul din ceaun se pun carnea, costita si maruntaiele prajite inainte. Se dau intr-un clocot si....

Ta, Taaaaaa, inainte de a pune bulionul se toarna o sticla de vin (sau jumatate, in functie de cat preparat aveti in ceaun). Gresit se spune ca la friptura, merge orice vin, chiar mai........fara pretentii deloc. Mare greseala! Faceti efortul si folositi un vin bun! Veti vedea rezultatele! In cazul nostru un Merlot EASY by ENIRA este exact ce se recomanda ! Ce-or fi folosit dacii, inloc de ENIRA, n-as putea spune, dar acest Merlot este parca facut pentru asa ceva!

Daca tot facem , apai sa o facem gospodareste !

Ati pus vinul? Ati pus bulionul ? A, bon, atunci continuati sa amestecati in tuciul care bolboroseste pe foc! Dupa ce totul este gata, aruncati si niste mujdei de usturoi in chestia asta,si.............o mana de branza de burduf!

Daaaa! Stiu! Imi veti spune ca este total rupta de realitate reteta asta! Si asa este daca o raportati la "dieta rationala si sanatoasa" recomandata de specialistii teeoreticieni. Ca practic.....Lasati!

A, daca nu sunteti de acord cu branza din tochitura, atunci, ca oricum invartiti si o mamamliga, serviti alaturi de tochitura, mamaliga cu un ou prajit si cu branza de burduf, peste!

O sa-mi reprosati ca asta nu e mancare, e moartea ficatului! Ia incercati si veti vedea ca nu este chiar asa! Mai ales daca, ajutati digestia si cu un ENIRA 2006 sau ENIRA REZERVA 2006, succesul este garantat! De aia zic si, am mai zis-o: bulgarescul ENIRA se adapteaza -manusa, la preparatele traditional romanesti. Si cand zic traditional, vedeti ca vorbesc de strict traditional!

Dvs. incercati combinatia si eu astept comentariile!

Pofta bunaaa!

CORNULETE CU BORS

2010-12-06T13:36:00.000-08:00

Miroase a iarna! Si miroase bine! A iarna, a Mos Nicolae, a fulgi de zapada strecurati printre cei de ploaie, a dimineti reci, a calorifer incins, a seri aparute devreme, a bucurie, a vanilie, a nuca si vis de copil!
E inca perioada Postului si, in bucatariile traditionaliste, carnea, laptele, ouale, untul, nu sunt prezente decat in starea de lista de cumparaturi pentru Craciun.
Dar, Mos Nicolae, chiar venit in Post, nu poate fi lasat fara "ceva bun", mai ales ca el este cel care deschide lista Sarbatorilor de iarna. Asa ca, hai sa dam pe el "vina" de a ne aventura in lumea prajiturilor. Ca, orice s-ar spune, iarna prajiturile au alt gust si alta aroma.
Iata dar, o reteta de cornulete la care, ingredientul surpriza este borsul.
Eu le faceam cand erau copiii mei mici ( ooo, ce mult e de atunci) le mai fac si acum cu aceeasi bucurie a aromelor de iarna. Pare ciudat dar, aluatul, tocmai din cauza borsului, capata o savoare si o finete deosebite. Il veti prefera multor aluaturi sofisticate.
Deci:
250 gr. faina
150 ml.ulei
100 ml bors
25 gr. drojdie
1/2 ligurita sare
25 gr. zahar
coaja de lamaie
1 plic zahar vanilat
Drojdia se freaca cu zaharul. Dupa ce se lichefiaza, se adauga uleiul, sarea, coaja de lamaie, borsul si, la sfarsit faina. Se framanta 6-7 minute si se lasa la crescut, intr-un loc mai caldut vreo jumatate de ora.
Din acest aluat se face un sul mai gros care se taie in 6-7 bucati. Fiecare bucata se intinde cu facaletul (merdeneaua) . Trebuie sa se obtina 6 foi de dimensiunea unei farfurii plate. La randul lor, aceste 6 "discuri", se taie in triunghiuri care, se umplu cu gem, marmelada, dulceata, rahat, sau ce aveti la-ndemana si va place. (La o adica, perioada de post trecuta,le puteti umple si cu carne, peste sau amestec de legume)
Revenind la cornuletele noastre.
Dupa ce le-ati umplut cu gem sau dulceata,sau rahat, le rulati de la baza spre varf, le puneti in tava si le mai lasati sa creasca vreo 15-20 minute. Abia dupa asta, le puneti in cuptor, unde le lasati 20-25 minute. Dupa aproximativ 10-15 minute, verificati-le.
Daca aveti un cuptor naravas ca al meu, care imi ardea prajiturile unde ma asteptam mai putin, intoarceti tava.
Sau urmati sfatul meu:
Eu una, cuptorului meu, i-am venit de hac: inainte de a baga o tava de prajituri in el, pun mai intai, pe treapta cea mai de jos, o alta tava intoarsa cu fata-n jos. Deasupra, pun tava cu ....ce am in ea! E valabila reteta pentru tot ce se pregateste in cuptor, de la friptura la cozonac.Si uite asa, cuptorul meu coace acum uniform !
Asaaa!
Dupa ce s-au rumenit frumos, scoateti cornuletele din tava, rastunatile pe un platou si, dupa ce s-au racorit si sunt numai cadute, pudratile cu zahar vanilat.
Este una din retele foarte usor de pregatit, foarte gustoasa, aromata, parfumata, ninsa!
Pofta buna!

ALIRA SI CENTAURUL DOBROGEAN

2010-11-30T13:06:00.000-08:00

In primavara acestui an, scriam intr-o noapte ninsa cu zapada mieilor despre un vin. Acum, la Campulung a cazut prima zapada a acestui an si, cu un pahar de vin rosu langa mine, ma bucur de caldura din casa si prima zapada de afara. Si tot despre un vin vreau sa va vorbesc. In ultima iarna a anului, va povesteam despre Cabernet by ENIRA. Acum vreau sa va spun cate ceva despre un vin romanesc, de fapt sora ramanca a ENIREI : ALIRA.

Anul trecut, in vara, faceam cunostinta cu Alimanul dobrogean. Nu auzisem de el, nu-mi spunea nimic numele sau pozitionarea geografica. Atat stiam, ca acolo era via de unde se vor culege strugurii pentru varianta romaneasca a ENIREI. Nici nu stiam cum se va numi!

La prima vizita acolo, am avut norocul (ca noroc am, ce-i drept) sa fim insotiti de directorul Muzeului de Istorie din Constanta. Eu una, nu mi-am imaginat niciodata ca locurile saracute si sterpe, prin care treceam prima data, pot fi atat de pline de istorie. Si ce istorie ! Atunci am auzit prima data povesti despre acea creatura pagan-fantastica numita centaur! Centaurul care fura fecioare!

In toamna anului trecut, la Aliman se strangea prima recolta a viei dar atunci, fecioarele dobrogene erau cela care zdrobeau centaurul din boabele violet-negre sub talpile trandafirii, transformandu-l in must dulce si ascultator. Si, ca razbunarea sa fie totala, au facut acelasi lucru si anul asta! Si o vor face pana cand povestea "centaurului" de la Aliman va incepe cu "a fost odata".

Acum e iarna, ninge si paharul cu ALIRA din fata mea, ma indeamna la povesti. Nu am fost niciodata adepta descrierii stiintifice a vinului. Nu as putea si nici nu as avea dreptul asta! Nu sunt specialista ! Dar, este pentru prima data cand un Merlot reuseste sa-mi trezeasca atatea senzatii gustative. Pot spune ca, pentru mine cel putin, este prima data cand simt concret intr-un vin, gustul de visina foarte coapta, acel dulce amarui pe care nu-l simti decat la visina dogorita de soare si gata sa cada din pom. Si, mai e pe undeva prin gura si o aroma de lemn tanar, de frunza verde si grasa, de mura coapta bine si.... parca mai e ceva ....

Ciocolata? Daaa !

Vrand, nervrand, vinul aluneca spre gat si.....s-a dus! Incerc sa retin aromele de vara torida ale fructelor dar, acum, cerul gurii e acoperit de aroma de ...vanilie. Dar, parca mai e ceva! Daaa! O foarte usoara aroma de ...Cognac! E fantastic cat de multe arome si amintiri gustative iti pot trezi o "gura de vin". Daca as fi o specialista, acum ar trebui sa spun ca acest vin are un post gust lung. Dar eu nu sunt specialista si spun numai ca, dupa ce l-ai inghitit, vinul asta continua sa-ti ramana mult timp in memoria gustului. Armate de centauri aromati galopeaza prin simturi, alearga libere prin gura, spre gat si nas.

Nu e de mirare ca la ultima editie a Targului de vinuri "GoodWine", din aceasta toamna, tanara ALIRA s-a bucurat de succes!

Desi este un vin de "fiecare zi", un vin pe care sa-l bei la masa, sau, efectiv cand ti-e sete sau dor de ceva bun si usor, eu as spune, totusi , ca ALIRA se inscrie in acea gama a vinurilor care cer atentie ! Care se vor desmierdate! Care se vor tratate cu gingasie ! Vinul asta, din vie tanara, este ca povestea fecioarelor dobrogene si a centaurilor.

Trebuie sa ai dorinta sa-l descoperi !

Trebuie sa-l bei ca sa-i descoperi adevarul !

O CIORBA DE IARNA ADEVARATA

2010-11-23T12:18:00.000-08:00

Desi, poate pare ciudat, am fost sigur, printre putinele persoane care s-au bucurat sincer ca vremea se raceste si iarna ne bate la usa! Si as vrea sa fie o iarna adevarata, cu zapada cat casa ! Stiu ca-mi voi atrage comentarii care de care mai....."dulci" !!!
Dar, asta e!
Totdeauna mi-a placut iarna, indiferent cat de grea a fost! Cu cat mai "grea" cu atat mai bine si mai frumos! Pentru mine cel putin ! Se pare ca, asa cum spun multi, "copilul" din mine nu vrea sa se maturizeze......(si, bine face!)

Printre alte bucurii, matura fiind, consider ca iarna este singurul anotimp care ne apropie mai mult de casa, de Acasa, de camin si foc, de oale, de migaleala bucatareasca , de dans si gesturi printre arome familiare si amintiri din copilarie.

Si, uite asa , mi-am amintit de una din ciorbele mele preferate, ciorba mai putin cunoscuta, cel putin in partea de sud a tarii : ciorba de varza acra. Cel putin, cand am venit in oraselul de munte in care locuiesc acum , nici una din cunostintele mele nu auzise de asa ceva! Ciorba de varza acra? A, nu, poate de varza dulce cu lapte !

Mai nou am cautat pe internet unde, am vazut tot felul de retete dar, nici una nu era reteta bunicii mele, devenita intre timp, reteta mea ! Este o reteta pe care bunica mea o invatase de la ....bunicu', venit acum mai bine de 100 de ani, de prin partile Basarabiei.

Reteta este usor de adaptat si pentru zilele de post cat si pentru restul perioadei de iarna .

Am vorbit destul, acum sa trecem la prepararea ciorbei !!!

Se ia un ciolan afumat de porc si se pune in oala cu apa rece de pe aragaz. Se lasa sa fiarba. Si sa fiarba! Si, sa fiarba, pana va plictisiti si, carnea de pe el e fiarta cam pe jumatate. Dupa ce ciolanul a fiert, il puteti da la o parte, sau, mai bine, puneti-l pe alt ochi al aragazului sa fiarba in continuare la foc mic.

Aduceti o varza acra, numai buna de aromata, din butoiul care asteapta cam de asta toamna, si tocati-o cat mai subtirel cu putinta. Intre timp, puteti lalai un cantecel pe care il stiti de multa vreme si, de care va mirati ca v-ati adus aminte acum !

Varza , odata taiata fideluta, o puneti intr-o oala in care ati pus apa, asa, cat s-o acopere cam de-o palma. Acum, lasati si varza sa fiarba bine. Dar sa fiarba, nu sa se joace ! Cand varza a fiert indestul si apa a scazut, completati cu zeama de la ciolanul fiert si, dupa ce ati taiat carnea de pe el in bucati, aruncati-le si pre ele, bucatile, in oala cu varza. Puneti o foaie de dafin, cateva (mai multe) boabe de piper si, lasati sa fiarba in continuare. Daca scade prea mult, completati cu zeama de la ciolan sau, dupa gust, cu zeama de varza.

Buuun!

Cand este aproape gata si, auziti comentarii pe casa scarii "cine o fi gatit varza?" inseamna ca sunteti aproape de final. Ei, de abia acum, tocati o ceapa, prajiti-o in putin ulei de floarea soarelui si cand devine sticloasa puneti deasupra o lingura de boia de ardei rosie si musai iute.Daca nu va place boiaua iute, puteti folosi boia dulce,dar neaparat boia sa fie! Nu bulion, nu rosii tocate!

La fel de bine, puteti cali ceapa si boiaua in untura de porc. Se pare ca untura de porc este iar in "trend", ca sa nu zic altceva!

Amestecati putin si turnati peste ciorba care clocoteste. Mai lasati-o sa clocoteasca vreo 5 minute si stingeti focul. Ca orice ciorba care se respecta, nu se serveste imediat. Puneti deasupra un capac, peste capac un servet de bucatarie pe care, eventul, il legati sub buza oalei, si dati la rece pe balcon, Si lasati-o in gerul iernii asa, cat sa-l simta.(vreo 20-30 de minute). Pe urma puteti servi ! Dupa gusturi si toleranta digestiva, se poate servi si cu smantana!

Vorbeam de o varianta de post. Se pregateste la fel, numai ca, in loc de ciolan de porc se pun cartofi taiati cuburi, care se fierb separat, stiut fiind ca fierti in zeama de varza, cartofii se intaresc.Altfel, procedura e aceeasi!

Va doresc pofta buna!

Desi nu a inceput sa ninga, eu ma duc in bucatarie, sa fac ciorba de varza!

CIORBA DE CURCAN LA MAX(IM)

2010-11-16T11:05:00.000-08:00

Citeam , mai zilele trecute un articol, foarte bine scris de altfel , unde, autorul isi exprima pe buna dreptate nemultumirea ca localurile unde poti manca strict romaneste, lipsesc din ce in ce mai mult din peisaj.
Si, mare dreptate are! La restaurantele de mare angajament si fitze poti cere tot felul de minunatii culinare cosmopolite, dar sa te fereasca Dumnezeu , sa te-mpinga pacatul si sa te duci cu cineva venit de peste hotare care, normal, vrea si el sa deguste ceva traditional ! Ai dat-o-n bara! Ca varianta, il poti invita la un restaurant cu specific....unguresc, sau chinezesc, sau sarbesc!
Noi, care ne laudam cu bucataria romaneasca!
Bravos natiune, halal sa-ti fie!
Dar, uite ca, noi astia din provincie, suntem mai favorizati. Nu mai departe de ziua de ieri, am mancat o ciorba de mare clasa.
Si, nu mai departe de Pitesti. La Zahana!
O ciorba de curcan. Dar o CIORBA ! Nu ciorbita! La ciorba asta nu ai voie sa folosesti diminutive ! Ciorbita de curcanel! Nuuu! Asta e ciorba ! Nu ciorbita de pui!
Si cum sa folosesti diminutive cand, in castronul de ceramica aburesc bucati de curcubeu legumicol si intre ele troneaza o bucata proaspat roz de carne de curcan! Cu piele cu tot ! (Lasati colesterolul pe seama mea! Imi asum eu pacatul asta!) Din zeama aurie, presarata cu stelute de grasime sanatoasa si ies aburi imbatatori de bors! Dar bors de ala curat, cinstit, nu de la pachet ! Nici nu stii ce miros e mai imbietor: cel de bors de la mama de acasa, sau cel de leustean verde, marunt tocat si, aruncat asa, fara masura, pe deasupra! Este acea cioraba despre care, eu una spun, (si nu numai eu), ca "te scoala si din morti!"
Obosit? Fara chef? O zi mai "albastra"?
Ce medicamente si vitamine de la farmacie!!!
Incercati o ciorba de asta si discutam pe urma!
Reteta e simpla, sau relativ simpla : se fierb potroacele de curcan, se spumuiesc si se arunca in oala o ceapa taiata in dusmanie.Dupa ce carnea a fiert , asa, cam pe jumatate, se scapa de zarzavatul din camara: se taie si morcov (vreo trei bucati mai maricele), si pastarnac si patrunjel radacina, cam tot atat . Macelariti si o telina, nu foarte mare. Si vreo doi cartofi. Aruncati-le si pre dansele in aceeasi oala si lasati-le acolo sa bolboroseasca suparate. Dupa ce tot amestecul este fiert de se desprinde carnea de pe oase, fierbeti un litru de bors, (poate aveti vreo vecina care se mai ocupa cu fabricarea lui) sau, la fel de simplu, cumparati bors la sticla din piata sau market. Ca vazui ca a inceput sa apara si acolo. Borsul fiert, turnati-l peste ciorba si mai lasati la fiert cateva minute. Tocati si leusteanul si, dupa ce ati stins focul, puneti-l si pe dansul in oala sa-si amestece verdele cu celelalte culori si arome! Immmm !!!
Acum, recunosc ! Aceasta este reteta clasica, de facut in bucataria casei. Dar este stiut : ciorba "la cazan" are totdeauna alt gust ! Cred si eu: una e sa folosesc un kg de carne si unul de zarzavat la mine acasa si, alta sa mananc o cioba facuta la o alta scara cantitativa.
Dar, sa revenim !
Dupa ciorba de potroace de curcan, am trecut la alt produs traditional si, pentru ca tot e sezonul, am cerut o portie de pastrama de oaie!
Nu a fost pastrama ! A fost ceva....fraged, aromat, fierbinte, o pastrama asa cum imi imaginez ca o mananci la stana numai! Proaspata si frageda, sarata numai cat trebuie sa fie pastrama, nu sarata- potroaca! La ea, bun inteles, mamaliga rotund - rasturnata. Mamaliga, nu lesinatura imprastiata in toata farfuria.Daca la toata nebunia asta mai adaugati si un pahar de vin rosu sec, la alegerea Dvs. (ca aveti de unde alege la Zahana), sa mai aud eu pe cineva zicand ca nu avem cu ce ne lauda in materie de bucatarie romaneasca in restaurant !
Dar, poate preferati, in perioada asta mancarea de post !
Nimic mai simplu ! Ia alegeti Dvs. intre varza calita, ciuperci la gratar, iahnie de fasole, ciulama de ciuperci cu mamaliga, icre de fasole (fasole facaluita, cum facea bunica) sau pilaf cu legume!
Asa ca, de aia zic!
Ma bucur cand gasesc si asa ceva.
Si , de ruinat, nu si-a ruinat nimeni bugetul !
Evident, veti intreba si care sunt preturile practicate! Mergeti la Zahana si convingeti-va !
Va garantez ca va costa mai putin distractia asta decat daca va luati cateva sandvisuri publicitare de la nu stiu ce MC'.
Asta ca sa nu vorbim de gust si bucuria pe care ti-o da o masa cu mancare gatita cinstit si servita intr-o atmosfera "de acasa" chiar daca esti la kilometri distanta de "acasa"
Parerea mea!
Voia Dvs!
Si, apropos ! La Zahana s-a schimbat decorul! S-a deschis salonul "de iarna" . Un nou aranjament care ofera mai multa caldura celor care trec pe acolo!

DESPRE ZAHANA , DOBRIN SI TOAMNA

2010-10-21T14:51:00.000-07:00

Copil fiind, e foarte mult de atunci, auzeam termenul de "zahana". Intamplarea sau soarta au facut sa nu am de a face (destul de rar atunci) decat cu restaurante bune sau foarte bune. Asa ca, pentru mine, termenul de "zahana" nu reprezenta decat un amarastean de local "in gura pietii", accesibil numai oamenilor ...fara posibilitati financiare sau pietarilor care se multumesc cu orice fel de mancare, multa sa fie si ieftina, indiferent de calitate si fara nici un fel de pretentii. De nici un fel !

Mai tarziu, acum niste zeci de ani, cand m-am mutat intr-un orasel de munte, impresia mea s-a concretizat. Zahanaua de aici era cam singurul "restaurant" din oras si era exact cum o vazuse imaginatia mea! Asa cum am intrat, asa am iesit si am ocolit de atunci locatia. Intre timp a disparut, slava Domnului!

Ca atare, cand Catalin, "ghidul meu" in materie de localuri pitestene, m-a invitat la Zahana, am cam oftat interior dar, am zis "hai, o fi stiind el ce zice".

Si s-a dovedit pentru a "N" oara ca intr-adevar stie ce vorbeste.

Pentru ca "Zahanaua lui Max" depaseste mult termenul clasic. Nici nu stii de ce ii zice "zahana". Poate pentru ca , acum cativa zeci de ani, aici chiar era o zahana clasica. Ce este acum, am sa las , ca de obicei, fotografiile sa vorbeasca. Sa va convinga ele.

Eu am sa va spun numai ca actualul patron este nepotul lui Dobrin. Ca tabloul MARELUI DOBRIN este pus la loc de cinste si , ceea ce mie mi-a placut in mod deosebit a fost faptul ca acesta nu este indoliat. Este un tablou cu DOBRIN, nu cu un om ...care nu mai este printre noi! Este DOBRIN cel care se bucura de viata prin toti porii!

Ce sa va mai spun?

Ca atmosfera este "de acasa"?

Ca mancarea este "de acasa" (nu ca ai veni cu leguma-n traista!).

Ca se mananca dupa retete traditionale, fara sofisticarii inutile? Una din specialitatile casei este "carne la garnita". Am spus una din specialitati ! Dar numai denumirea de "carne la garnita" iti sugereaza amintirea porcului taiat in batatura si preparat dupa reteta lu mama-mare ! Parjoalele sunt parjoale, nu amestecatura de zgarciuri si usoare urme de carne ! Si tot asa, cat tine lista !

In materie de bauturi, am ramas uimita! Nu la zahana m-as fi asteptat sa gasesc bauturi de calitate ! Fara compromisuri ieftine, "sa scoatem repede cheltuiala". Nu ! Respect pentru client, respect pentru ce se face acolo! Adica, la o mancare gospodareste gatita, nu ti se da un vin din "mot de basca".

In acelasi timp, sau in timp, clientela a invatat sa raspunda cu respect, respectului cu care este tratata. In Zahanaua lu Max, nu se intra in budigai, slapi sau trening ! Daca, din spirit de fronda o faci, intri dar, cum ai intrat, asa ai si iesit ! Nu te da nimeni afara! Te dai singur si, a doua oara, ori respecti regulile casei, ori te duci la birtul din colt!

La fel, un lucru pe care nu l-am remarcat pozitiv nici la restaurante "de capitala": muzica, fondul sonor ! Muzica de excelenta calitate, la un nivel acustic absolut normal, cat sa poti vorbi cu vecinul de masa civilizat . (Apropo de acest aspect: cand se vor hotari si patronii de restaurante din Campulung, marea majoritate, sa renunte la fondul muzical agresiv si prin calitate si prin volum? De ce trebuie sa zbier la masa si de ce trebuie sa inghit cu noduri din cauza "dizeuzului" sau "dizeusei" care "le zice" din rarunchi, de ii aud din gara?)

Trebuie neaparat sa va povestesc , pana ajungeti Dvs. acolo, despre solicitudinea personalului. O chestie care ii deosebeste de multi altii . Se remarca profesionalismul, dar un profesionalism familiar,daca pot spune asa. Esti intampinat cu zambet, chiar de la intrarea in local. Dar nu"ranjetul" alb profesional ! Un zambet cinstit al celui care, chiar se bucura sincer de prezenta ta acolo! Ajutorul pe care ti-l dau in alegerea meniului, recomandarea bauturilor care insotesc platourile, totul se face cu profesionalism si bunavointa sincera! De altfel, faptul ca personalul de aici are o vechime de minim 8 ani, spune foarte multe ! Nu fluctuatii de persoane in cautarea unui loc de munca pasager ! Ce se face aici se face cu seriozitate!

Da, la Zahana ! Nu la nu stiu ce restaurant de fizte de pe Dorobanti, unde nu-ti zambesc tie (daca iti zambesc) ci portofelului.

Am fost la Zahanaua lui Max, intr-o seara de toamna. Rece afara, cald inauntru. O casa in care intri seara obosit si ai impresia ca exact TU erai cel asteptat. Acolo gasesti zumzetul familiar al celor deja stransi in jurul mesei care discuta linistit si-si impartasesc ziua trecuta. Copiii se incurca si ei printre adulti, se aude o muzica discreta, miroase bine a "ceva bun", si nu te gandesti prima data la buzunar. Ca acasa!

Dar ce mai veste , poveste !

Fotografiile va stau la dispozitie si daca veti trece prin Pitesti si nu veti opri si la Zahanaua lui Max, e problema Dvs. Nu o sa aflati niciodata ce ati ratat! P.S. Felicitari si multumiri celui sau celei care a preparat papanasii cu dulceata si smantana! Exceptionali!

ANOTIMPURI, OPRISOR, PISICA NEAGRA si BERINGER

2010-10-02T05:16:00.000-07:00

Cam ce legatura poate fi intre cele patru cuvinte?Anotimpuri, Oprisor, Pisica Neagra si Beringer! Initial, s-ar crede, nici un fel de legatura ! Si totusi, o puternica legatura s-a stabilit, mai serile trecute cand, am fost invitata la o degustare organizata de "Cramele Oprisor" la Lounge "Pisica Neagra" din Pitesti.

De ce i-o fi zicand "Pisica Neagra" nu am inteles!? Orice te poate astepta acolo, in afara de ghinion, sau ceasuri rele, sau necaz ! Ba, "au contraire". O atmosfera extraordinara, de "casa mare", de respect, de relaxare, de grija pentru amanunt dusa pana la pedanterie! Ceva , cum sa va explic, ceva "cald" ca si cum ai merge acasa la tine, unde stii ca toate sunt frumoase si la locul lor!

Nu cunosteam localul dar, avand in vedere ca mergeam "pe mana" lui Catalin Rizea, ma asteptam sa intru intr-un local de "erste classe". Cand am vazut unde ajunsesem am realizat ca nu eram intr-un "erste classe"! Eram intr-un "Premium", daca-mi este permis sa fac o asa aociatie de cuvinte. Despre gazde, ce sa va povestesc? Daca intri in local, iti dai imediat seama cam cu ce gen de oameni ai de a face. Aceeasi atentie pentru fiecare invitat si , daca vreti, sentimentul ca ii cunosti de foarte multa vreme! Desi i-ai vazut prima data! In peisajul in care aroganta, fitzele si "stii ba, cine-s io?" au devenit obisnuinte, se face nota aparte.

Ce m-a impresionat in mod special, a fost grija pentru educatia celor care intra aici. Pentru ca, efectiv, prin ambientul creat, se face educatie! Si nu spun vorba mare! De la muzica in surdina dar de excelenta calitate, la prezenta personalului de deservire si pana la ultimul amanunt, totul respira bun gustul cu care trebuie sa ne obisnuim si sa invatam sa-l respectam! Fara intentia de a carcoti, dar am vazut restaurante de "fitze" in Bucuresti, restaurante care nu sunt nici la degetul mic al acestui Lounge din Pitesti.

Se spune ca, "cine se-aseamana" se aduna". De aceea vorbeam si de "mana" pe care m-am lasat ! Daca as continua cu elogiul localului, mai mult ca sigur ca as fi banuita de interese publicitare. Asa ca, las tot imaginile sa vorbeasca.

Si eu voi vorbi despre prezentarea-degustarea de vin la care am fost invitata.

Despre anotimpuri si vin.

Si, ca totdeauna, vorbesc din punctul de vedere al omului care nu este dr.ing.specialist si alte asemenea importante pregatiri in materie de vin.

Vorbesc si eu (scriu) ca cel care a avut ocazia sa se intalneasca intr-o seara cu vinul si, caruia, s-ar putea sa-i placa sau nu,ce are in pahar. Parerile sunt absolut subiective.

Sa incep, ca si organizatorii serii respective, cu vinurile Cramei Oprisor: CALOIANUL si RUSALCA ALBA. Un Sauvignon Blanc si un cupaj de Chardonnay, Sauvignon Blanc, Pinot Gris si Riesling. Nu am sa ma opresc asupra lor foarte mult. Le cunosteam din vara, de cand le degustasem la Campulung ! Vinuri de vara, vinuri din soare, vinuri care sa insoteasca pranzurile din curte, vinuri pe care sa le tii la gheata si sa le ai la-ndemana cand te toropeste arsita.

Dar dupa ele, a urmat tot un Sauvignon Blanc de la BERINGER NAPA VALLEY! Pentru mine a fost o surpriza! M-a aruncat din plina vara, in plina iarna !

Era un Sauvignon Blanc Fumee!

Gabriel Cristea, reprezentantul Cramelor Oprisor, care stie foarte bine ce vorbeste si despre ce vorbeste, explica de ce "fumee" si care sunt caracteristicile acestui vin.

Paranteza.Gabi spune ca, fiecare om este liber sa analizeze vinul pe baza datelor olfactive si gustative pe care le are. Ca, 'geaba vine specialistu' si zice ca are gust de ....fructul pasiunii sa spunem, daca eu nu am gustat niciodata asa ceva. El, Gabi, da niste repere lasand, mai apoi, pe fiecare sa-si "citeasca" vinul. Am inchis paranteza.

Revenind la Sauvignonul Blanc de la Napa Valley.

Cu un puternic miros de afumat (de unde si denumirea) acest Sauvignon de culoarea Soarelui , are mirosul si gustul iernii. Imposibil sa nu fi fost, macar o data in viata, in situatia de a aduce intr-o iarna, dintr-o curte, un brat de lemne pentru foc. Mirosul de proaspat afumat al lemnului de foc iti inunda in acel moment si nasul si gatul! Asa mirosea si vinul asta. Asa era si gustul care persista: de lemn adus din gerul iernii si sacrificat focului.

Din plina iarna am fost aruncati iar in vara cu un vin plin de gustul si culorea mierii : Un Chardonnay tot din NAPA VALLEY de la Cramele BERINGER.. Un vin corpolent, uleios, mai "greu" mai onctuos, daca vreti.

Din vara am trecut in toamna cu un Cabernet Sauvignon de la CRAMELE OPRISOR. Un vin cu un gust de dupa amiaza de toamna tarzie, cu gust de rugi de mure, ciocolata, lemn proaspat, un vin cu gust de toamna si amintire de vara. Ca sa ramanem pe gustul toamnei, am degustat si EROTIKONUL acelorasi Crame Oprisor. Gustul persistent de cirese amare, culoarea si mirosul lui, mie personal imi dau tot impresia de toamna!

Dar, brusc, din toamna sarim in primavara cu ZINFANDEL de la CLEAR LAKE ! Nume vesel, vin vesel, vin care mie mi s-a parut destul de.....festiv.! Are si o culoare interesanta: un rosu usor violet, transparent! L-as bea la Paste, cand primavara nu a venit de tot, cand mielul e mic si tot meniul mesei de sarbatoare e tanar si fraged !

Si, daca tot am baut Cabernet Sauvignon de la OPRISOR , a fost sa fie sa incercam si unul de la BERINGER de la KNIGHT VALLEY . Oooooo ! Violet de noapte si gust greu ca pacatul faptuit de buna voie ! Arome grele de ciocolata amaruie, fructe dogorit-coapte ! Daca ar trebui sa-l asemui si pe el cu un anotimp, as zice ca vinul asta e ca o noapte torida de vara.

Dar daca aveam impresia ca peste el nu mai poate fi nimic, cand am gustat un Cabernet Sauvignon "BERINGER PRIVATE RESERVE" a fost ...ce sa va spun? Imaginati-va ca aveti in gura o capsula cu o mie de arome de fructe, flori, lemn, ciocolata, vanilie, cafea chiar si, brusc acea capsula explodeaza ! Ca simturile trec vartej prin toate cele patru anotimpuri. Mai mult nu pot sa spun! E teribil !

Mai necunoscatoare de felul meu, ma intreb daca poate exista ceva peste acest vin !

Dar, cu riscul de a ma repeta, spun ca nu sunt o cunoscatoare si oricum parerile sunt absolut subiective !

Atata ca, la degustarea respectiva, nu am fost singura prezenta!

Invitatii serii stiau foarte bine ce este vinul si, daca in materie de senzori olfactivi si gustativi, coordonatele sunt subiective, in materie de aprecieri, parerile au fost unanime : seara si vinuri cu adevarat exceptionale!

Nu spun mai mult !!!

Las fotografiile sa "vorbeasca"! Poate au mai multa putere de convingere decat mine!

Si, daca nu am reusit nici eu, nici ele sa va convingem, nu aveti decat sa va convingeti singuri!

Succes!

ALIRA - ALIMAN , POVESTE CU POZE

2010-09-29T22:19:00.000-07:00

Am promis saptamana trecuta o lunga poveste despre culesul viei de la Aliman. Am promis si multe fotografii. Din pacate, deocamdata, nu pot onora decat cea de-a doua parte a promisiunii. De ce? Din punctul meu de vedere , simplu. Mi-a fost dor de Aliman ! Mi-a fost atat de dor si revederea cu Aliman a fost atat de calda, de induiosatoare, atat de "peste asteptarile mele" ca, acum, nu-mi gasesc cuvintele. Nu pot sa redau in cuvinte ce am simtit eu la Aliman.
Despre ce sa vorbesc mai intai? Despre plecarea din Bucuresti? Despre drumul minunat pana acolo?(intre noi fie vorba, confortabilele autocare SCANIA fac ele insele calatoria o placere!) Despre peisajul inceputului de zi in octombrie? Despre primirea la Aliman? Despre cele aproape 200 de persoane prezente? Despre personalitatile prezente? Despre cuvintele mai mult decat laudative primite de nou-nascuta ALIRA, sora mai mica si romaneasca a ENIREI?Despre Razvan Cruceanu, care s-a intrecut pe sine cu pastrama si mielul umplut cu cus-cus si stafide? Despre Ghenadie si Marc? Despre atmosfera celor 10 ore care trebuiau sa fie 5, dar nu se indura nimeni sa plece? Despre apusul de soare de la Aliman?
Sau despre............
Despre multe altele pe care, acum nu le pot selectiona.
Dar ma bazez pe imaginile pe care le-am luat de acolo. Ma bazez si eu pe ceea ce se spune de obicei, cand nu te asculta tastatura. Sau, nu ai ce dicta tastaturii vinovate de lipsa de inspiratie.
Spun, deci:
"O IMAGINE FACE CAT O MIE DE CUVINTE"
Las cuvintele sa vorbeasca si imaginatia Dvs. sa zburde !

DESPRE TOAMNA, GOGOSARI SI AMINTIRI

2010-09-19T12:47:00.000-07:00

Ca sa parafrazez un mare povestitor roman, nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la vremea copilariei mele ,inceputul toamnei este un anotimp special. Un fel de alt anotimp, alaturi de cele patru cunoscute ! Nu iarna este anotimpul nostalgiilor. Iarna este anotimpul copilariei indiferent de varsta.

Dar inceputul toamnei, cand aerul se coloreaza, cand frunzele danseaza timid si singuratic in vazduh, cand cad cu pocnet sec lucioasele castane, cand se culeg viile si incep scolile si chiuie nuntile, atunci incepi sa-ti aduci aminte de ce a fost bun odata si, acum, din ce in ce mai mult ignorat. Si, in serile molcome cu susur de ploaie la ferestre, iti aduci nostalgic aminte de mirosul bucatariei de acasa unde, mama sau bunica forfoteau pe langa plita si in casa mirosea a otet, piper si foi de dafin. Tot ce era leguma in piata sau gradina, devenea conserva. Acum spui simplu:"ma duc la market si pot lua orice. Nu ma mai "coc" pe langa aragaz! Nici nu am timp!"

Dar amintirea beciului de acasa, plin cu borcane colorate in toate nuantele gradinii, a lazilor de cartofi bosumflati, a verzei infoiate care bolborosea in butoi, a morcovilor ascunsi in nisip, a saculetului cu margaritarul boabelor de fasole e mai puternica. Putea sa vina iarna cu nametii cat casa! Nu interesa! In caldura beciului ascuns sub pamant, legumele verii isi traiau a doua viata.

Vreau sa va propun, in aceasta seara ploioasa de toamna, o reteta de salata de gogosari, deosebit de buna. Cel putin asa o considera copiii mei si asa a fost considerata generatii de-a randul in familia mea. Usor de pregatit, la fel de usor de mancat!

Eu va dau reteta de baza. Urmeaza ca Dvs. sa stabiliti cantitatile dar, important este sa pastrati proportiile.

3 kg.gogosari

1 borcan 400gr. cu bulion

Acelasi borcan cu zahar

Acelasi borcan cu otet

1/2 din acelasi borcan cu ulei

2lingurite sare

2 foi de dafin

Gogosarii, spalati bine, se curata de codite si seminte si se taie in 6-8 bucati.

Toate celelalte ingrediente se pun la fiert intr-o cratita mai mare si se amesteca bine pana la omogenizarea lor. Cand dau in clocot se adauga bucatile de gogosari. Se fierbe totul cam 20 de minute avand grija ca, in tot acest timp, sa amestecati in continuu. Altfel ,s-ar putea sa aveti surpriza neplacuta ca amestecul sa se prinda de fundul cratitii. Si sa constatati ca ati cam muncit degeaba!

Dupa ce s-a fiert bine, puneti amestecul fierbinte (sau aproximativ) in borcane de 400-800 gr. Daca e sa ma intrebati pe mine, eu prefer borcanele de 400 gr. Se consuma la o masa. Acum, dreptu-i ca depinde si cate persoane sunt la acea masa!

Este o salata pe care o puteti servi linistiti la orice fel de preparat de carne. Dar, ia sa o incercati Dvs. si in Postul Craciunului alaturi de o iahnie de fasole batuta, cu putina ceapa calita deasupra ! Daca aveti alaturi si un pahar de Cabernet Sauvignon sau Feteasca Neagra, festinu-i gata!

Pe langa gustul deosebit de bun, iubesc salata asta pentru ca nu trebuie sa sterilizez borcanele, deja umplute cu conserve, prin fierbere sau bagandu-le in cuptor. Nu am nevoie sa ma lupt cu ditamai cratitoaiele, cu tavile de la aragaz si nu stau cu grija borcanelor pline, care s-ar putea sparge. Ala, da spectacol ! Iti aranjeaza bucataria si nervii pentru ceva timp!

Ori asa, simplu de facut si mai simplu de mancat !

Incercati?

Eu va doresc POFTA BUNA!

TOAMNA CU GUST DE STRUGURI ZDROBITI

2010-09-16T00:21:00.000-07:00

Fara sa vreau sa fiu patetica, imi dau seama, parca din ce in ce mai acut ca, lucrul care "zboara" cu viteza cea mai mare este TIMPUL. Am realizat aceasta, mai zilele trecute cand am primit invitatia de a participa la Sarbatoarea Vinului de la Aliman- Dobrogea.
A trecut deja un an de cand tot acolo, cu emotia din dotare, sorbeam primul pahar din mustul care avea sa devina vin. Prima recolta de la Aliman.
Se pare ca totusi lucrurile au o anumita ciclicitate. Acum doi ani,la inceput de toamna, cu soare si aur in aer, scriam despre succesul pe care "ENIRA" vinul bulgaresc produs la Bessa-Valey, il avea la Campulung. Anul trecut, tot toamna, tot soare, tot aur in aer si eu scriam despre prima recolta de la Aliman unde, sora romanca a "ENIREI", "ALIRA"se scurgea, dulce inca, in paharele de la Aliman. Intre timp, "ENIRA" si "ALIRA" s-au maturizat. Si, am pretentia ca si eu odata cu ele. (vise taica)
Si acum, iata, e din nou toamna, soare si aur in aer. Si Alimanul se pregateste iar de Sarbatoarea culesului.
Sarbatoarea din acest an se pare ca va fi una de exceptie. Pe langa invitatii care sunt mari iubitori si cunoscatori ai vinului de calitate, va fi prezent, evident si Ghenadie Bobeica,nume bine cunoscut in lumea vinului- administratorul WineRo dar, si oenologul Marc Dworkin, "tatal" ALIREI.
Si, ca sa fie treaba treaba si toata lumea multumita, se mai anunta o prezenta de exceptie: Razvan Cruceanu un maestru intr-ale bucatariei, castigatorul mai multor concursuri de gatit in aer liber.
Ce poate si ce stie sa faca, Razvan a mai dovedit-o si cu alte ocazii!
Ei bine, de acum urmeaza surprizele! Si, pentru ca sunt surprize, asa sa ramana! Vreti sa le descoperiti? Vreti sa degustati ? Vreti sa luati parte la aceasta Sarbatoare? Simplu ! Intrati pe site-ul www.winero.com si participati la concursul lansat de WineRo. Gasiti un slogan vinului romanesc"ALIRA".
Personal, voi reveni cu amanunte si foarte multe fotografii, dupa eveniment.
Atat deocamdata ! Dar saptamana viitoare, pregatiti-va pantru lectura de seara de toamna cu gust de struguri zdrobiti!

"CASA SATTLER" - PUTINA ISTORIE, PUTIN ZAMBET !

2010-09-15T13:47:00.000-07:00


O mai fi cineva in Pitesti care sa nu fi auzit de "Casa Sattler"? Nu-mi prea vine a crede! Dar foarte putini stiu ca acest restaurant, de o certa valoare, are un istoric cel putin ciudat. Si, sa va spun de ce, ca sa va minunati si sa va bucurati si Dumneavoastra cititorii, asa cum m-am minunat si bucurat eu, cand am auzit povestea ei. Undeva intre anii 1850-1960, Heinrich Sattler, un neamt pripasit pe aici, Dumnezeu stie cum si de ce, cumpara imobilul din strada Bratianu nr 34. Din cate se cunoaste, aici se afla un HAN. De profesie tamplar, lui Sattler nici nu i-a trecut prin minte sa continue traditia locului si, la aceasta adresa, construieste un atelier de tamplarie si se pune "nemteste" pe treaba. Se casatoreste, angajeaza muncitori si se pare ca alegerea lui nu a fost tocmai una nefericita. Baietii lui, Konrad si Carol, continua traditia tatalui. Orasul capata intre timp alta infatisare si familia Sattler isi aduce contributia la dezvoltarea lui. In atelierele Sattler vad lumina zilei adevarate opere de arta lucrate in lemn, lucrari care vor impodibi biserica Sf. Vineri din Pitesti, bisericile greco-catolice din Campulung si Pitesti. Binalele , usile, ferestrele Liceului Brancoveanu au iesit tot de pe portile aceluiasi atelier. Si, ca sa ne minunam indeajuns, trebuie spus ca tot ei au fost cei care au primit comanda pentru mobilierul de la Fabrica de avioane de la Colibasi. Cine nu a trecut, la intrarea in Pitesti pe sub celebrul deja pod ? Ei bine, la vremea respectiva, partea de lemn a podului a fost construita tot de aceeasi firma Sattler.In tot acest timp, data fiind dezvoltarea firmei, aceasta era dotata la cele mai inalte standarde tehnologice, utilajele fiind aduse din Germania. Neamtul, tot neamt! Pana nu face el lucru socotit, nu se lasa. Din pacate, istoria nu a tinut seama de asa ceva si a urmat o perioada neagra: nationalizare, presiuni religioase. Familia Sattler, persecutata politic, pleaca in Germania. Atelierul este nationalizat dar isi pastreaza specificul si aici se va construi recuzita pentru teatrul din Pitesti. Si acum vine partea , cel putin ciudata! Sau, cum ar zice Caragiale: "ca sa vezi ce este viata asta si unde te poate duce ea!" Spuneam ca, initial, pe locul cumparat de Sattler a fost un HAN. O carciuma prapadita, un birt, un ....ce sa va mai spun? Ei bine, incepand din 2006, mai exact din 14 aprilie 2006 in fostul han, fosta firma de tamplarie, functioneaza actualul elegant restaurant "CASA SATTLER"! Ca sa nu mai punem la socoteala ca era propusa pentru demolare in '89, desi ca arhitectura este una din piesele de rezistenta ale orasului. Si, uite-asa, daca asta a fost sa fie, asta e! Atata ca diferenta intre ce a fost si ceea ce este acum, este de necomparat! Emblematic in peisajul Pitestiului, restaurantul "CASA SATTLER" ofera o ambianta deosebita si, in acelasi timp diferita cu ce ne-au obisnuit restaurantele in general si cele de provincie in special. Ce sa va mai povestesc eu? Treceti pe acolo si veti fi mai mult decat impresionati de meniul international. Poftiti de gustati un piept de rata, un adevarat "foie gras" sau un steak de vita. Si, daca tot ati intrat, macar din curiozitate intrebati, si vi se va raspunde ca aici va stau la dipozitie cam 180 de titluri de vin. Asta ca sa nu mai pomenesc de diversitatea de "single malt", se pare- unica la nivel national. Nu stiu daca fotografiile care urmeaza articolul va vor convinge. Eu cred ca DA! In spatele lor , ceea ce nu se vede, este o cantitate enorma de munca si aport financiar, urmasii tamplarilor Sattler, mergand pe acelasi principiu nemtesc: lucrul facut temeinic. Si uite, ca au gasit si aici la noi, oameni care cred inca in acelasi principiu. Daca mai sunt oameni ca ei, referindu-ma acum la echipa manageriala a restaurantului, E BINE! E inca BINE!

"CASA SATTLER" IN IMAGINI

2010-09-15T12:52:00.000-07:00

O, SOLE MIO !

2010-08-17T15:39:00.000-07:00

"Trattoria florentina de pe via Borgognona la numai cativa pasi de "Albergo di Spania"era, ca in fiecare zi la ora dejunului, plina...............

Barbatul gras si gurmand, se legana pe scaun cu supletea unei meduze si vorbea cu o voce nazala, plesnind din limba intre fraze. ca si cum ar fi gustat cuvintele:

-Nici un miros, zicea el, din tot bazinul meditaranean si-l cunosc foarte bine, nu seamana cu cel al bucatariilor italiene. Daca as fi plimbat de jur-imprejurul acestei mari legat la ochi, nu m-as insela. Nu e mirosul intepator afumat al hanurilor spaniole, care te face sa te usture gatul, si nu ramai nici cu acel miros de grasime incinsa pe care il simti deasupra plitelor franceze; si nu este nici duhoarea de lana calcinata de pe stradutele Islamului....care nu-mi este dezagreabila dar de care te saturi repede. Este o mireasma la fel de puternica, dar mai vesela...mai subtila......mai pagana. Ultimul miros al paganismului antic. Celelalte bucatarii miros a fanatism religios. Aici, ai zice ca efluviile gratarelorsi cuptoarelor urca asemenea unei ofrande spre narile largi si pofticioase ale unor zei ironici in timp ce bucatica cea mai buna este servita marilor preoti.....adica noua."

...................................................................................................

Reteta din aceasta seara, de fapt noapte spre dimineata, mi-a fost sugerata de pasajul anterior, apartinand lui Maurice Druon, se pare fin cunoscator intr-ale bucatariei si nu numai!

Citindu-l, mi-am amintit de un fel de mancare, foarte usor de preparat, foarte gustos si la-ndemana oricui.(daca si fiica-mea se incumeta sa-l faca, e clar!)

Mai ales acum, vara, pe caldurile astea cand, daca-mi spune cineva ca are de gand sa stea sa bucatareasca-migaleasca pe langa cuptor, banuiesc interlocutorul de doua lucruri: ori isi bate joc de mine, ori e masochist!

De fapt ceea ce urmeaza e chiar reteta fiica-mi, facuta intr-o seara din greseala, nimerita si, ca atare pastrata !

Se ia un pachet de paste, de preferinta din grau dur.

Va spun din experienta: sunt atat de bune pastele din grau dur, ca eu as fi in stare sa le mananc fara nici un fel de adaos! Au ele un gust bun si fin!

Deci, revenind!

Se pun, in apa care clocoteste pe aragaz, pastele in functie de numarul de meseni. Se fierb 7-8 minute si se scurg. Nu se trec prin jet de apa rece pentru ca, spre deosebire de pastele cu care suntem obisnuiti, nu va veti trezi dupa fierbere cu oala plina cu amidon, de poti apreta cearceafurile in ea!

Intr-o cratita, puneti putin ulei de masline, o ceapa mica taiata cat mai fin, si o mana de bucatele de sunca afumata. Sunca, nu slanina!!! (am facut eu greseala asta!)

Cand ceapa s-a distuit (topit) si vecinii sunt cu nasurile in vant si saliveaza, puneti peste amestec, pastele fierbinti. Amestecati bine si ridicati cratita de pe foc.

Amestecati Dvs.(sau puneti pe altcineva) intr-un castron, un borcan(el) de smantana cu vreo trei linguri cocosate de cascaval, un catel de usturoi pisat, sare si piper.(dupa gust si gusturi)

Si, cum va lasa inima: ori turnati amestecul de paste peste smantana, ori invers!

Oricum, a treia posibilitate, nu prea exista!

Ideea este ca acest talmes - balmes sa ramana cat mai fierbinte cand il prezentati, mandru de el, la masa!
Mirosul ajunge inaintea Dvs. asa ca, aveti cel putin jumatate de succes, asigurat !

Ce punem in farfurie, am vazut!

Dar ce punem in pahare? La asa ceva nu stai cu paharul gol si nu bei apa !!!
Pai, puteti face si Dvs. greseala mea sa puneti in pahar un "Brunello di Montalcino"; si o sa va intrebati toata seara "cine dracu m-a pus?", asa cum am patit si eu !

Sau, ascultati sfatul meu si umpleti paharul cu o "Cramposie Selectionata" de la Prince Stirbey ! Mai ales acum vara! Un vin spintar, cu arome de fructe, vesel ca un cantec de tamburina napolitana!

Sa vedeti rezultat!

O masa vesela ca o dimineata mediteraneana!

Sfatul meu si voia Dvs. !

"CA UNA E A BEA SI ALTA A GUSTA "

2010-08-07T13:27:00.000-07:00

Textul urmator nu-mi apartine. Apartine lui Octav Dessila dar, mi s-a parut mai mult decat interesant. In ciuda aparentelor, se pare ca intr-adevar romanii au fost adevarati cunoscatori ai vinului. Ce i-a schimbat? Nu stiu!

Sau, nu veau sa stiu !

Oricum, nu noi, cei de acum, am descoperit nici ce este , nici cum se degusta sau bea vinul.

Va las sa va bucurati de o descriere a vinului si a traditiei lui, o scriere cu adevarat de exceptie.

Lectura placuta!

"......Si cu sfatul de cum trebuie sa guste, mai mult asupra lui Niculai Brates a cazut.

-Cucoane, nu asa! Mai intai vantura matale paharelul, sa se desfaca din el aburul.

Spunea abur la eterurile vinului care se volatilizau.

-Ia asa! si cum anume arata mesterul Antiohi grav si cu frica parca sa nu se sparga paharul. Du-l apoi la nari de vreo trei, patru ori, si umfla narile mari, sa intre deplin aburul. Acum crapi numa buzele, fara a pune limba-n vin.

Una e sa-l mirosi, adica pe nas sa se duca , si alta e sa-i dai putin aer si prin gura sa-i treci aburul! Dupa aiasta trege mata in gura, asa, ca la un fund de paharut si nu-i da drumul pe gat. Sa mi-l tii acolo, numa , ia asa, cu limba sa mi-l plesnesti de ceriul gurii. Da' din tras pe nari sa nu-l slabesti deloc. La urma, din ce-ai luat in gura, la jumatate ii dai drumul sa mearga in stomah, si pe cealalta jumatate o stuchi.

-Dar de unde le stii pe toate acestea mestere Antohi?

-Apai acestea toate le-am invatat in Frantia, cucoane! De mic am fost luat la curtea boierului Alexandru Russet. Si, cum de mic m-am cam priceput, m-o dus cu dansul in strainatati sa slujesc in niste beciuri, acolo, la alde prieteni de ai dumnealui. Apai, sa-i multumesc si lu masieu Leon de la care am invatat si parte furat. Sa pofteasca acum masieu Leon sa vada ce a invatat Antohi sa faca!

.......................................................................................

-Asta sa-l beti din urma. E grasa din '923, din intaiul rand de boabe mucegaite. Ca una sunt cele dintai boabe mucegaitesi alta celelalte.

-Asa e Culai?

-Adica matale nu crezi cucoane? Pai toata puterea vinului sta in mucegaiul aista! Ca vezi matale, boaba nu primeste apa mai mult decat ii trebuie.Cum vine mai multa apa, crapa boabele si leapada prinosul. Crapatura aceea mucegaieste apoi, da' mucegaiul acela e chiar zaharul grasei, cucoane, si cu cat are mai mult mucegai cu atat o sa aiva vinul zahar mai mult.Din zaharul ista iese taria si calitatea.

...............................................................................................................

- Ca nu-i aroma de vin care sa intreaca aroma fetelor cand dau in copt, Culai. Henric al II-lea a fost mai destept decat tine. Si stii de ce?

-Fiindca l-a retinut istoria?

-Nu. Fiindca el a stiu sa uneasca vinul cu dragostea. El nu le-a pus in lupta. Le-a adus pe amandoua in el, band vinul numai cu o cupa de argint, mulata dupa sanul iubitei lui."

(OCTAV DESSILA - "IUBIM")
.................................................................................................

A fost numai un fragment dintr-o splendida carte. O carte care merita citita, pentru ca alaturi de un vin bun, o mancare buna merge, in clipele de ragaz, mai ales o carte buna.

Stiu, ne plangem de criza, de lipsa de timp, de tot ce ne poate indeparta de viata noastra obisnuita.

Nu ne gandim ca , de fapt, mai mult ne place sa ne plangem.

Ca, daca am vrea cu adevarat, ne-am gasi timp si pentru savurarea unui vin bun si a unei mancari bune si, mai ales pentru cateva pagini dintr-o carte!

Cineva, nu mai stiu cine, spunea si mare dreptate avea:
" Nu exista NU POT exista numai NU VREAU"!

POVESTE DE NOAPTE

2010-07-26T15:35:00.000-07:00

A fost asa.
In saptamana Sfantului Ilie, la Campulung se sarbatoresc "Zilele Municipiului" Dar, am zis noi, de ce sa se sarbatoreasca numai zilele. De ce nu si noptile ?
"Cum facem?"
Ideea a plecat de la Dorin Mirea. Un original din toate punctele de vedere.
"Pai facem asa: organizam o degustare de vin, mai in noapte, pe o pajiste si, numai in caz de ploaie, ne mutam in restaurant".
Adevarul e, ca am cam stat cu frica ploii care, de o saptamana, nu ne mai slabea.
Dar in seara aia, se pare ca si Luna era curioasa sa vada o degustare de vin. Fie-i curiozitatea aplaudata!
Si unde mi s-a pus Dorin pe initiative !!! Si au sarit numa-ndata cu ajutorul si Jhony Vladescu si Misu Vsilescu si Costica Polexe, numai baieti de nadejde! Si, tin-te alergatura! Dar a meritat: ce pastrav, ce buseuri cu ficatei de pasare si ciuperci, ce branza, ce fructe! Si ce prajitura!!! Multumiri publice Doamnei care s-a ocupat de gatirea si pregatirea lor!!!
Ei, dar se facu de vineri seara si trebuia sa soseasca echipa de la Bucuresti, Ghenadie Bobeica si Mircea Niculescu.
Emotii mari de ambele parti: si noi ca gazde si ei avand in vedere ca, daca "ENIRA" este deja cunoscuta la Campulung, ramanea surpriza "ALIRA"
Dar s-o luam pe-ndelete, ca-n poveste mult mai este!
Cine e ALIRA? Si cine a facut cunostinta cu ea la Campulung?
"ALIRA" este sora romaneasca a bulgaroaicei "ENIRA".
Izvorata din soarele dogoritor al Dobrogei, din via de la ALIMAN, "ALIRA" este un Merlot care a vazut lumina zilei si intunericul sticlei sub ochii si priceperea aceluiasi oenolog francez Marc Dworkin. Cel care a adus pe lume si gama "ENIRA".
"ALIRA" e un vin nou, nout! Anul trecut, in toamna, a fost culeasa prima recolta de la Aliman.
Cu o saptamana in urma prezentarii de abia fusese imbuteliat.
Dulceata mustului de asta-toamna prevestea taria vinului de anul asta. Desi n-ai zice la primele inghitituri luate din pahar, are 14,5 gr.
La degustare, "ALIRA" a urmat Merlotului bulgaresc "EASY by ENIRA". Ca sa respectam exact ordinea prezentarii, aceasta a fost : "ROSE by ENIRA", "ALIRA" si "EASY by ENIRA". Dar eu compar numai cele doua vinuri Merlot.
As fi de necrezut daca, m-as abera in consideratii cum ca nu exista deosebire intre ele. Ba exista si inca destule.
In primul rand "EASY by ENIRA" este deja un vin asezat, avand in vedere ca este productie 2008.
"ALIRA", nici nu a avut timp sa se dumireasca ce cauta in pahare!
Dar...Acum urmeaza parerea strict personala.(de nespecialista!)
Vom discuta serios despre vinul asta, la anu'!
Este deja un vin puternic, mult mai puternic decat "EASY by ENIRA". Puternic din toate punctele de vedere: parfum, gust, culoare. Dar, acum are ceva salbatic in puterea lui.
As zice ca, "ALIRA" seamana acum ca un fluture in crisalida.
Sau cu nehotararea adolescentei pe pragul tineretii explozive.
Peste un an, "ALIRA" va fi ca un fluture ireal de frumos, sau ca un tanar puternic si sofisticat, caruia nu-i pot sta prea multi impotriva.
Om trai si-om vedea! Dar, eu sunt convinsa ca nu ma-nsel!
Dupa cele doua Merlot a urmat , logic, "CABERNET by ENIRA", "ENIRA 2006" si "ENIRA RESERVA 2006". Nume de vinuri deja cunoscute si apreciate. "ENIRA 2006" si "ENIRA RESERVA 2006" sunt cotate Parker. Vinuri ample, sofisticate!
Spun "logic" pentru ca asta e ordinea care trebuie respectata, avand in vedere complexitatea vinurilor prezentate. De exemplu, dupa "ENIRA 2006" un cupaj elaborat, nu bei "EASY by ENIRA". Merlot-ul nu are cum sa-ti mai spuna ceva dupa ce ai gura plina de amestecul de Cabernet, Merlot, Petit Verdot si Shiraz al "ENIRA 2006".
Ei bine, chiar in conditiile unui vin nou, "ALIRA" poate "acoperi" aroma celuilalt.
Salbatic intr-adevar, dar o acopera!
Ce va face vinul asta la anu'?
Cum am spus, om trai si om vedea!
Surpriza va fi de proportii pentru cei care au ceva de comentat acum!
Aaaa, dar nu am spus nimic despre invitati.
In ciuda aparentei imediate si a grupului eterogen, am avut de a face cu cunosctori.
Desi, la prima vedere nu ai fi zis!
Actori ai Teatrului Nottara , o delegatie din Bulgaria din orasul Popovo, membri ai Clubului "LIONS", multi dintre ei participanti si anul trecut la prima intrare in Campulung a vinului bulgaresc, membri grupului "VOUA", oameni de afaceri locali.
Asa cum spuneam, la prima vedere nu ai fi zis ca "se pricep"! Am avut o surpriza extraordinara, discutand cu ei, dupa degustare!!!
Dar, tocmai pentru ca erau cunoscatori, au apreciat ca atare si vinurile si spectacolul!.......
Acum, cand scriu,e noapte tarziu sau, daca vreti, dimineata devreme, mult prea devreme!
Si eu visez cu ochii deschisi la noaptea "ALIRA"
Buna dimineata, poveste!

NOAPTE ALBA CU ENIRA

2010-07-26T15:14:00.001-07:00

O CARUTA DE CUVINTE

2010-07-16T14:10:00.000-07:00

Din "vasta" mea practica in domeniul vinului ( a se accentua ghilimelele) am observat ca, in ciuda eforturilor care se fac, vinurile care merita cu adevarat sa stea pe masa noastra sunt....cam ocolite. Se da vina pe pret, se da vina pe criza,pe gustul consumatorului "de rand", se da vina pe tot felul de conspiratii desi, dupa umila-mi parere, adevarul e mult mai aproape. Dar, ca de obicei, e mai greu sa ne asumam esecurile si, de mii de ori mai usor sa dam vina pe altii.
C-asa-i omul!
Producatorii dau vina pe distribuitori.("nu se ocupa suficient")
Distribuitorii dau vina pe "carciumari"("nu stiu sa promoveze vinul")
Carciumarii dau vina pe gustul consumatorului.("lasa domnule ca stiu eu ce se cere la mine!")
Si consumatorul da vina pe pe criza ("cine dracu are bani de vin bun si scump pe "praful"asta?")
Ca de obicei, adevarul e undeva la mijloc si vina ar trebui impartita in mod egal.
Ca istoria sta cam asa, din cate am vazut eu, dupa ce am participat la cateva degustari.
De regula, degustarile profesioniste se adreseaza cunoscatorilor.
Corect.
Dar, pentru a promova vinul in randul celor care trebuie sa-l cunoasca si sa-l consume in mod obisnuit, degustarile ar trebui facute exact pentru ei.
In momentul in care, la o astfel de prezentare, producatorul sau distribuitorul vine cu pretentii care indeparteaza consumatorul diurn, atunci nu ar trebui sa mai mire pe nimeni ca vinul nu are cautare, indiferent de calitatile lui.
Este foarte usor, zic eu, sa lansezi un vin, sa-l sui pe rafturile unui super market si acolo sa ramana. Nu cred ca e cea mai fericita idee. Numai un avizat va remarca vinul respectiv. Si-l va remarca, daca-l cunoaste de undeva. Ca sa nu mai spunem ca , de la raft, il poate achizitiona gata compromis. Si, te mai si-njura, ca nu mai e ce stia sau a auzit el!
Revenind la degustari. Atata timp cat celui care i se prezinta vinul, i se cer numai conditii de "first class"(de la pahare de cristal obligatoriu profesionale si numai un anumit tip de mancare) e limpede pentru toata lumea ca respectivul potential cumparator va refuza vinul.
Am vazut foarte putini producatori care incearca sa adapteze vinul la traditia noastra culinara, desi majoritatea vinurilor se preteaza excelent la bucataria romaneasca. A implementa conceptul de "open minde" si in acest domeniu, nu inseamna sofisticarii inutile si, de cele mai multe ori, de cel mai jalnic prost gust.Am asistat la prezentari din care nu am inteles nimic si, de unde, am plecat cu gustul amar al prostului care nu intelege "concepte inalte". Pe urma m-am calmat! Nu e vina mea ca nu am inteles. Vina este a celui care nu reuseste sa ma faca sa inteleg si sa accept vinul, eu, consumatorul de rand.
Si, daca el nu stie sa-si prezinte si vanda vinul, ce vina am eu? Cu texte "inteligente" mofturi aiuristice, aere de super-cunoscator,nu va reusi niciodata sa vanda un produs cum este vinul bun. Drept este ca nici respectivul prezentator nu ar vrea sa stie adevarul despre zambetele si comentariile pe care le starneste! E normal ca, in cazul in care tu nu-i respecti pe ceilalti, nici ei sa nu te respecte pe tine!
Dar asta, oricum, nu ne ajuta nici pe noi, nici pe el!
Adica, zic eu, ori facem vinul pentru toata lumea, ori "seulement pour les conaisseurs"!
In aceste conditii,este foarte greu, daca nu imposibil, sa-l convingi pe cel care bea in fiecare zi o sticla de vin "trotil", sa renunte la obicei si sa-si cumpere, macar odata pe saptamana, o sticla de vin bun. Desi poate respectivul cheltuieste mult mai mult cu diurnul "vin de surcica".
Educatia nu se face cu discursuri tehnice, nici cu infatuare, nici cu blamarea celorlati, nici cu impunerea cu orice pret a propriilor pareri.
In cazul vinului, cu atat mai mult. Ar trebuit sa se tina seama, zic eu, ca cel care prezinta vinul se adreseaza unor oameni maturi, cu anumite tabieturi si care nu au o solida cultura a vinului. Exact ei trebuie convinsi. Este ca in cazul reclamelor TV: de multe ori, refuzi produsul din cauza reclamei proaste!
Trebuie sa spun ca,unul dintre oamenii pe care ii apreciez extraordinar din acest punct de vedere este Ghenadie Bobeica, cel care m-a invatat pe mine sa beau si sa apreciez vinul. Si asta,in conditiile in care eu eram total refractara acestui lichid!!! Pe urma am mai cunoscut si alti oameni la fel de convingatori si, ca atare valorosi; Raluca si Oliver Bauer,Liviu Grigorica, Gabriel Cristea si Catalin Rizea. (I-am enumerat exact in ordinea in care i-am cunoscut!) Sunt producatori, sau in cazul lui Catalin, distribuitori, care sunt foarte stapani pe ceea ce fac si pe calitatea produsului lor si, ca atare, nu au nevoie de aere artificiale pentru a te face sa le indragesti vinurile.
Cea mai recenta experienta a fost degustarea de vin de la Crama "Oprisor" organizata la pensiunea "Belvedere". O atmosfera extraordinara,public si mai cunoscator si mai putin cunoscator. Pezentarea a fost facuta de Gabriel Cristea director pentru zona sud a Romaniei al Cramei "Oprisor" si de Catalin Rizea, managerul firmei de distributie "Rifco". Tandemul perfect producator-distribuitor.
Aprecierile?
Nu are rost sa le fac eu! Le-au facut cei aproape 30 de participanti si s-au concretizat in cantitatea de vin comandata! Modul in care cei doi s-au adresat celor prezenti, i-au facut si pe cei mai reticenti sa recunoasca adevarul vinului bun.Si sa comande imediat! Si sa risipeasca toate temerile si emotiile asistentei, cum au reusit sa risipeasca si emotiile gazdei, Mihai Vasilescu. Omul se facuse praf sa fie totul cat mai bine organizat si s-a dovedit ca a reusit dincolo de toate asteptarile. Rezultatul? Totul peste toate asteptarile! De la organizare pana la comenzi!
Pentru noi, toti cei prezenti, a fost o lectie de "ASA DA"
Ideal ar fi, ca pe viitor sa avem parte de cat mai putine lectii de "ASA NU"!
"Cine are urechi de auzit, sa auda" (Las traducerea in franceza, in seama specialistului!)